Self looking glass

[Lorelei]

Este o teorie in sociologia scolii de la Chicago, propusa de unul, Cooley, care asa se cheama "self looking glass". Pe scurt teoria spune asa:
Sunt ceea ce cred ca tu crezi ca sunt.

Cu alte cuvinte ce ma defineste ca om este ceea ce cred ca ceilalti cred despre mine, un fel de adaptare (ajustare) la imaginea pe care cred ca ceilalti o au despre mine. De aceea de multe ori incercam sa fim ceea ce credem ca se asteapta sa fim. Cum vi se pare povestea asta? Construim imaginea pe care credem ca ceilalti o au despre noi?  Si apoi o aparam?

[Semiramis]

aşa cum nu seamănă munte cu munte, nu seamănă nici om cu om. nici fizic, nici intelectual, nici spiritual.
mulţi îşi clădesc nişte măşti cu care apar în societate, în intimitate manifestându-se altfel. este cred, o formă de apărare. sau încercarea atingerii unui scop.
în această categorie nu intră oamenii care mănâncă la restaurant cu cuţit şi furculiţă, iar acasă cu mâna.

[Eve]

Este o fetisoara mai altfel pe care o adaptam pentru societate, o mulare dupa cerintele de moment. Suntem sobri unde trebuie (chiar daca in momentul acela am zburda de fericire sau cel din fata noastra este atat de penibil incat ne bufneste rasul), afisam un zambet politicos in anumite locuri chiar daca oamenii respectivi sunt plictisitori...
Sunt mici transformari. Nu inseamna ca suntem ceea ce vor ceilalti. Suntem tot noi dar admitand cateva etichete impuse de un anumit statut social. Sunt imprejurari in care anumite "protocoale" cer diplomatie.

[crocantzel]

Pe de o parte are dreptate Eve, pe de o parte si teoria e destul de tulburatoare. Daca stai bine si te gandesti, mereu tinem cont de o persoana sau alta in momentul in care luam vreo decizie. Confirmarea sau infirmarea teoriei tine de fiecare in parte si se poate face doar prin indelunga observare a reactiilor si factorilor personali in luarea deciziilor. Acum daca stau si ma gandesc imi vin in minte atat idei pro cat si contra. Poate o sa incerc sa testez teoria