MĂRŢIŞOR
Unei fete dragi,
alături de cel înregistrat
cu aceeaşi fervoare -
prin bunăvoinţa Dianei
(Principesa Scriitoare) -
aici, la noi, acasă,
mai precis la Tema de Casă.
Prietenă bună din neştiut,
troienită cu dragoste de gândul meu mut,
cu aripi de fluturi vezi-mă înger
prin nămeţii înalţi cum mai sânger
s-ajung la tine, Înalto, pe ger
steluţă de dor să-ţi fiu pe rever,
cu fir alb-roş împletită sever,
precum însemnul ce te prezintă
pe site, încât parcă te reprezintă
aşa cum eşti, rece şi dură,
măiestrită în toate cu aceeaşi măsură,
că nu ţi-ai pleca ochii o clipă
să mângîi cu privirea-ţi, aripă,
inima-mi pulsând în ruine
peste coşmarul meu disperat fără tine.
Dar mai mai bine face-m-aş şoricel
să-ţi scurm grăbit în pieptu-ţi niţel
să-ţi înduplec piatra cea dură şi rece
care nu vrea să ştie ce mă petrece
în ceea ce simt şi-ţi şoptesc
când pătimaş poemele-ţi citesc -
că nu-s chiar aşa, doar un nechemat
ce păşeşte în urmă-ţi, pe site, ne-întrebat.
Face-m-aş fulg de nea, de obraji să m-anin
că ştii bine că numai ţie mă-nchin,
obrajilor tăi calzi şi catifelaţi
ca două vietăţi de mângâiere pictaţi,
fată cu părul şaten şi ochii căprui
care m-ai ameţit, că nu mai am căpătâi
nici mintea nopţile să-mi odihnesc
pentru cât de arzător şi nebun mă topesc…
Dar mai bine face-m-aş ghiocel de-o zi
cu ochii mereu la tine să fiu spre-a muri
când mă vei lua în mâinile-ţi mâine seară, târziu,
ca-n volumul tău de versuri să mă-ngropi de viu…