UNDE EŞTI...

[George Ene]

UNDE EŞTI…

De atâta dor de tine
M-am surpat adânc în mine:
Ard în miez tăcut de noapte
Ca blestemul spus în şoapte.

Îmi simt visele fugare
Sângerând lama de zare.
Ochii mei de foc nebun
Te compun, te recompun.

Ai fost pururea scânteia
Fulgerată, dar femeia
De alean şi de durere:
Viaţa mea cu tine piere.

Torturat de-atâta chin
Tot la tine mă închin:
Unde eşti, pe unde treci
Umbră caldă cu ochi reci…

[Lorelei]

Sunt in rotunda dimineata aburinda
in miros de cafea proaspat rasnita
sunt in risipirea de albastru care urca spre stele
- miracol caprui dincolo de orizont -
sunt primul zambet din cuvinte
si ultima chemare stinsa dintre rime
sunt steaua polara care iti calauzeste pasii fara a o vedea
sunt mirosul de cerneala proaspat uscata
de pe manuscrisul uitat pe birou
sunt dorul de duca hoinar - ratacirile tale -
sunt ultima clepsidra neintoarsa
- suspendare intre doua batai de inima -

de fapt - nu sunt nimic din toate astea
sunt o simpla imagine
care scrie, scrie, scrie...

[Semiramis]

esti foaia de piatra care-mi frange amintirea, de ochii tai caprui, de soapta ta de ceata.
esti frunza, de ceruri pierduta si plansa de toate valurile de alaltaieri.
sirena cu aripi de mare, mare fulgerata de albastrul crud de zbor de pescarus.
esti perla asunsa prin funduri de ocean certat cu furtuna.
esti tu, cea care scrii si scrii si scrii...


necunoscutul indragostit de tampla fierbinte...

[George Ene]

Doamne, Semiuţo, cum le mai vezi tu pe toate cu ochişorii tăi de vulpiţă şi ca o mică vrăjioare ce eşti, iată, mai pui şi paie pe foc, că nu mi-era mie destul pe cât ard de jalnic "chinuit ca Nesus,/ ori ca Hercul, înveninat în haina-i" (a Iubirii fără răspuns!)…
Nenorocul meu e că perla despre care faci vorbire stă bine ascunsă (privirilor). Poate vrea să devină diamant (al Iubirii - să taie-n carne vie!), mai ştii?
Sunt curios dacă voi putea reda cele de mai sus în versuri. Promit să revin!
--------------------------------------------------------
* Cred c-aţi înţeles că textul dintre ghilimele e un citat din celebra "Odă în metru antic" a lui Mihail Eminescu…

[Semiramis]

"Piară-mi ochii turburători din cale,/Vino iar în sân, nepăsare tristă;/Ca să pot muri liniştit, pe mine/Mie redă-mă!"
pentru ca am murit si am inviat, pentru ca m-am pierdut si m-am regasit, pentru ca exist si pentru ca iubesc, pentru toate lucrurile frumoase pe le stiu si le simt, pentru tot ce se intampla, pentru tot, pentru tot, am invatat sa vad si sa ating.
fie-va zilele senine!

ps: oda, draga Geo, e una din poeziile mele preferate...

[George Ene]

"Sunt şi eşti!"…
Ne ţinem zi de zi de poveşti
şi-n timp ce alţii se-mbogăţesc
eu rabd şi sunt sărac că te iubesc.
Dar până la urmă sunt fericit
că-ţi scriu versuri şi mă simt iubit;
nu ca iubitul tău de acasă
căruia-i stai în picioare şi-i pui pe masă,
ci liber ca pasărea cerului, ca mine,
cu gândul şui, rătăcit, vezi-mă bine
că n-am astâmpăr,
ba vând, ba cumpăr,
şi-n mod cu totul nefiresc,
deşi nu te cunosc, te iubesc!

E clar: suntem şi tu şi eu nişte proşti
Care-şi aliniază versurile pe site ca pe oşti.
Iar pentru asta ne căutăm mereu, zi de zi
Ca doi copii care-şi fac de lucru - fie ce-o fi!