Subiect pentru 30 Ianuarie - 06 Februarie

[George Ene]

PARADOXUL BROSCUŢEI

În poşta de azi-dimineaţă am primit de la (Onor Înţelepţii Site-lui) LoveTime.Ro provocarea unei alegorii (fie şi paradox, dacă spuneţi Dvs)… cu un mesaj foarte interesant.
Iată "descifrarea" pe care o propun eu:
I. - Lumea se distrează. Foarte bine, să se distreze! Broscuţei nu-i pasă.
   - Lumea se distrează, dar o face pe seama ta. În această situaţie sunt de discutat următoarele ipostaze (care, pentru tine - "subiect-broscuţă" - pot fi socotite ipoteze):
   a) Te stimulează;
   b) Dimpotrivă, te deranjează;
   c) Nici nu te stimulează, nici nu te deranjează. Ţi-e indiferentă toată lumea. În acest caz sunt de luat în seamă trei situaţii, sugerate şi de alegorie:
     c1) Eşti surd. N-auzi şi-ţi vezi de treaba ta;
     c2) O faci pe surdul. În această situaţie nu-ţi pasă de ceea ce zice şi face lumea, şi, la fel, îţi vezi de treaba ta;
     c3) Nu eşti surd, dar te faci că n-auzi, pentru că ai altceva, mai bun, de făcut. Care va să zică eşti înţelept şi-ţi urmăreşti cu ardoare ţelul, şi-ţi zici în sinea ta cum ai învăţat de la înţelepciunea populară: "Câinii latră, ursul merge".
II. - Broscuţa ajunge în vârful muntelui. Va fi avut ea vreun motiv să ajungă în vârful muntelui:
   a) Va fi vrut să ştie ce e acolo, în vârf;
   b) Va fi vrut să ajungă la soare, să-l vadă, ori poate să pună mâna pe el, mai ştii…
   c) Va fi vrut să scape de urmărirea suratelor, ori să nu-i mai vadă pe apaludaci şi pe sceptici, după cum ar fi putut vroi să-şi dovedească sieşi cât de sus a ajuns ("Nimeni nu mai e ca noi!" ca-n poezia lui Topârceanu).
…"O broscuţă-n vârf de munte!" - ce temă excepţională!
F e l i c i t ă r i!

M-aţi scos din amorţeală cu acestă TEMĂ!
Eu, spre deosebire de alţii, o iau în serios.
Păi, dacă n-aş lua-o în serios, ba prea în serios, şi-aş da-o pe glumă, şi, să zicem, m-aş distra, aş putea-o păţi precum un confrate (chirurg), care şi-a făcut treaba distrat nevoie mare încât şi-a l-a lăsat pacientul fără "bucuria" nevesti-sii…

   MORALA: Fii surd, lasă lumea să se distreze (ori să-ţi zică ce "pohteşte"!), iar tu fii atent pe unde calci şi ce faci, aşadar vezi-ţi de treabă cu maximă seriozitate! Pentru că numai aşa poţi ajunge în "vârful muntelui" (de ce nu: spre a cuceri Everestul!).
Pa, dragilor!

PS. Propun să facem din acest subiect o… TEMĂ DE CASĂ.
Alo, conducerea!

[Lorelei]

Spre varfuri de munti am plecat de cu zori
Tovaras imi este doar vantul hoinar
Setos sa implant lacomi pumni-felinar
In 'nalta lumina ascunsa in sori.

Trec ore-n iluzii pierdute pe drum
Caldura m-apasa pe tampla curgand
Sub frunte dispare-orice urma de gand
Doar pasul tot urca pierdut ca un fum

Pe margini ranjesc spectatorii de rand
Spre luna lupi urla cersind adapost
Guri lacome zbiara-n ureche anost
Le-ascult tristul vaier pe surda facand

Icar ma inalt printre pietre si jnepi
largi aripe-ntinse in ganduri desfac
Iar ceara topita in vis o prefac
Pe margini voci sparte ma-agata in tepi

La soare ajung ratacita-n apus
In mine-aurore de vis se preling
Deschid pumnul lacom, lumina sa ning
Sub tampla fierbinte in vis nesupus

E soarele meu, intre pumni l-am cuprins
Lumina sub frunte ce tainic straluce
La bieti spectatori rataciti gandul duce...
E soarele meu, caci sub tampla a nins!

[Semiramis]

broscuta, fiinta insignifianta, stie. ea stie si atat. nu-i trebuie mai mult. are un tel, chiar daca e surda...trebuie sa atinga norii. stie, cu cat renunta mai multi, cu atat ea trebuie sa reuseasca. broscuta e desteapta...stie ce vrea. si astfel, o doare la...coronita. isi vede interesul si atinge scopul.

facem si tema de casa. asteptam initiative!

[George Ene]

Vedeţi-mă ridicând două degete, spre a cere dreptul la replică.
Şi tot eu, de bună seamă, precum... "broscuţa din poveste".
În primul rând, mă contratriază un lucru şi-anume că această alegorie mi-a fost trimisă numai mie. (Na, c-o dădui tot pe versuri!) "De ce şi pentru ce?" - după titlul şi refrenul unui cântec. Să aibă cineva ceva cu mine?
Va fi zis careva, de bună seamă: "Lasă-l pe ăsta, să dea tonul la discuţii!" Poate...
Al doilea, eu comentez alegoria cu broscuţa urcând pe munte, şi nu pe... turn. Aşa e corect, după cum apare ea între cele 200 de paradoxuri ale califului Omar din Halima ("Cele 1001 de nopţi"  în varianta arabă, originală).
Pentru că, în plus, alegoria lasă la latitudinea celui ce-o comentează, să explice şi curiozitatea publicului (de gură-cască - pe unii ţinându-i la poalele muntelui curiozitatea, dar mai ales optimismul lor /puseseră pariu pe iuţeala şi isteţimea broscuţei/ că aceasta va ajunge în vârf, iar pe ceilalţi prostia, dar mai ales pentru că puseseră şi ei pariu /nonoptimismul manifest al acestora/ cum că broscuţa nu va ajunge nicăieri...

În timp ce scriam, am fost anunţat de prea-grjuliul manager al site-ului, că e cazul să văd ce au postat, între timp, cele două persoane harnice, mai harnice decât mine. Şi-am văzut ce anume au scris, şi-mi place, fapt pentru care le felicit pe cele două Fete de Aur (de la LoveTime.Ro).

[Iosif]

Draga geophilos,
alegoria broscutei a fost trimisa tuturor utilizatorilor acestui site, nu doar tie. Mi-a mers prost netul in dimineata asta si din aceasta cauza pe la sfarsit "transmisia" a fost intrerupta, oricum sunt convins ca 99% din voi au primit mesaju, de asta nici nu am mai trimis inca o data. Propunerea ta pentru tema de casa este destul de interesanta as zice, mutam discutia acolo.

[George Ene]

Broscuţo dragă, te-au înfipt oamenii într-un paradox
Să latre la tine toţi urmaşii dulăului Fox,
Să arunce în tine cu pietre copiii strânşi roată pe plajă
În loc să-ţi dea, să te răcoreşti, o glajă
De pepene, să-ţi treacă amarul
De-atâta chin cât ţi-a umplut paharul
Întrecerii cu toate suratele tale,
Care mai de care mai domoale,
În urcuşul lor pe înaltul căznit
Ce duce-n vârful muntelui, către care-aţi pornit…
Tu nu te lăsa, mai urcă niţel,
Mai şi sări, mai şi fă câte-un pas mărunţel,
Mai şi stai, dar numai nu te uita înapoi
C-ai să cazi, şi-ai să mă laşi fără grai mai apoi.
Să nu-mi spui că te-au lăsat puterile toate,
Că toată strânsura asta să te-nţeleagă nu poate.
Au făcut pariuri: ba că urci - iată, te susţin unii,
Ba că dai înapoi - se ceartă-ntre ei nebunii...
Tu nu căta înspre ei! Auzi-i cum ţipă la tine!
O fac să-şi scoată răul din ei, să le fie lor bine…
Hai, urcă, fată dragă, mai urcă puţin.
Am venit lângă rugul tău, să mă-nchin…

Priveşte deasupra ta norii, aproape de soare cum zburdă!
…Vai de mine, broscuţo, îţi vorbesc degeaba: tu eşti surdă!

[Lorelei]

Am obosit tot urcand printre pietre si scai
Chiar si vantul-tovaras imi spune "mai stai"
Glasul tau il aud ca prin vis cum indeamna
Prin ierburi si jnepeni, prin frunze de toamna.
Broscuta e surda la gloata ce striga
Cuvintele lor nici macar nu intriga
Sub tample au numai urzeli-scorpion
Ce-amar se revarsa din gura-bufon
Te-aud ca prin vis cum ma-ndemni catre tel
Mai si sar, mai si fac cate-un pas maruntel
Pariu de-au facut toti vor pierde! si rau
Caci am calauza de-acum glasul tau!

[alexia]

         Urca, broscuta draga, mai urca! Poate ca vazandu-te acolo sus vom intelege cu totii ce inseamna sa VREI, sa CREZI, sa REUSESTI...Ferice de tine, broscuta, ca urechile iti sunt pecetluite, ca singurul glas pe care il auzi e cel al inimiii tale! Urca pentru ca sigur vei gasi in varf ceea ce cauti!

[George Ene]

Mică şi mult prea gingaşă batraciană,
Broscuţă iubită, îţi trimit o dojană:
Lasă deoparte lumea, cu larma ei tâmpă
Şi odihneşte-te aici, la mine, sub tâmplă.

Căci eu te-am ales, să fii campioana inimii mele
Care mă va-nălţa-n poezie până la stele:
Vom fi împreună nopţile una şi-o mie
Şi robul ce-ţi sunt ţi se-va-nchina: Slavă Ţie!

[Lorelei]

Sunt broscuta inalta, cutezatoare
Pumni lacomi am vrut sa-mplant chiar in soare
Dar pe drum lumea rea si larma ei tampa
M-au facut sa raman la tine sub tampla

Ascultand glasul tau si-al inimii mele
M-am inaltat in versuri pana la stele
In gand vom petrece nopti una si-o mie
In stele si-n luna si in Poezie.

[alexia]

Broscuta care sta sub tampla ta
cand a plecat a luat cu ea
spre-a te-nalta in poezie
cuvinte care nu-s, dar or sa fie!
                     
Ea simte, chiar de nu aude
si va urca in varf de munte
din stele ganduri iti v'aduce
broscuta ta mica si dulce...