Tandreţe

[Lorelei]

mi-am făcut mâna leagăn
obrajilor lui
şi ochiul - oglindă mişcătoare
tuturor sentimentelor căprui

şi totuşi nimic nu e real
nimic nu seamănă cu ce ştiam deja

am risipit inutil atâta tandreţe
în braţe al căror chip l-am uitat
încât gestul uitat
al mâinii coborând somnoros pe-un obraz
e singura întoarcere-acasă

[George Ene]

O, tandreţe, tandreţe,
cum mai laşi tu mâinilor
libertatea să te cotrobăie!

Iar vouă, obraznicelor,
nu vă cer decât atât:
Să-mi spuneţi pe unde-aţi umblat!