În toate cu măsură fii
Şi-aşteaptă-ţi vremea, c-o să fii
Şi tu în viaţă cineva
Iubit nespus de-altcineva.
Şi nu uita că ai un ţel
Înalt, nu unul mărunţel:
Să laşi ceva în urma ta
Să aibă-ai tăi ce regreta.
Să zică lumea: "Straşnic om!
Ne va lipsi şi plânge-l-vom"
(Când vei da colţul negreşit
Cândva, desigur, la sfârşit)…
Şi fă mereu haz de necaz.
Dar pentru asta joacă treaz,
Căci fericirea de a fi
Nu prea e cum s-o nimeri.
Viaţa ce-i? Ce-o vrea să fie!
Tu-nchină-i şi o poezie:
Să-şi dea-ntâlnire toţi pe ea
Cu-nfiorată dragostea.