Va rog sa ma ajutati sa inteleg cum trebuie sa procedez in situatia in care ma aflu.Deci :
Sunt casatorita, amandoi avem 36 ani, eu am un baiat din prima casatorie, sotul meu are o fata din prima casatorie si avem impreuna un baietel de 8 luni.
Eu sunt, ca sa zic asa, o fata de oras in schimb sotul meu e de la tara. Pe mine nu m-a deranjat lucrul asta, ne-am indragostit si restul nu a contat.
Principala problema pe care o avem e Locuinta. Eu locuiam cu baiatul meu care are 9 ani intr-un apartament cu 2 camere. El locuia cu parintii si cu fata lui. Dupa ce ne-am casatorit, initial a fost de acord sa locuim la mine, eu am zis sa ia si fata cu el, dar el n-a fost de acord din cauza ca avand 2 camere, fata trebiua sa doarma in aceeasi camera cu baiatul meu. A urmat un frecus continuu : Ca de ce eu sa stau cu copilul meu si el fara al lui, ca el nu poate nici sa manance la gandul ca nu-i poate da si fetei lui (desi ii cumpara ce avea nevoie), ca nu o poate aduce sa locuiasca cu noi, ca sa locuim la el la tara desi conditiile sunt incomparabile cu cele pe care le am eu, incercand si asta a ajuns la concluzia ca nici asa nu se poate, sa locuim cu parintii lui. Cat am fost insarcinata, spre sfarsit, 2-3 luni am locuit mai mult eu la mine, el la el, intalnindu-ne de 2-3 ori pe saptamana.
Aveam zile foarte bune si frumoase dupa care iar incepeau reprosurile, pleca vreo 2 zile, apoi venea linistit, iar dupa cateva zile o lua de la capat. Nu se pune problema de inselat, sunt convinsa ca nu m-a inselat. E un tip serios, cu mare frica de boli si scarba de perversiuni.
Alta problema a aparut odata cu nasterea. Din cauza unor probleme medicale (am RH negativ si in timpul sarcinii au aparut anticorpi RH) mi s-a facut cezariana la 8 luni, ceea ce l-a facut pe el sa se indoiasca ca ar fi copilul lui. Oricum, il deranjeaza sa stie ca vorbesc cu orice barbat, fie el coleg, sef, vecin, ce sa mai vorbesc de amici? Imi reproseaza ca tatal baiatului cel mare vine sa-l ia de acasa sau suna si vorbesc cu el, in mintea lui vine de fapt sa vorbeasca cu mine. Degeaba ii spun ca hotararea de a ma desparti de fostul a fost a mea si ca orice ar fi nu m-as intoarce la el. Asta ar fi cealalta mare problema : Gelozia sau Complexul lui de inferioritate, ori poate amandoua la un loc ?
Sa fie si din cauza ca prima sotie l-a parasit si i-a lasat si fata ? Cred ca se teme sa nu fie din nou parasit si cand crede ca se apropie momentul, e tot el cu gura mare, incercand sa para ca asta vrea si el, asta pentru ca e si foarte orgolios. Pentru el, cand totul merge bine, e un motiv de ingrijorare fiindca trebuie sa fie ceva ascuns care e in neregula si cauta acel ceva.
Eu nu i-am dat niciodata vreun motiv sa se indoiasca de mine, a acceptat ideea ca copilul e al lui, poate si fiindca seamna foarte tare cu el. Totusi, periodic mai inventeaza cate un scenariu despre cum e posibil sa-l insel, plecand de la cine stie ce prostii, care chipurile le-a pus el cap la cap.
I-am propus si sa mergem la un consilier matrimonial sau la un psiholog, dar protesteaza : « ce vrei sa spui ca sunt nebun ? », eu ii spun ca probabul are tulburari de personalitate, dar nu vrea sa auda de asa ceva.
Sondaj
Subiect: Probleme (Citit de 4624 ori)