Permiteti-mi va rog sa extind putin discutia , pe aceasta tema si sa va adresez si voua aceeasi intrebare pe care am adresat-o si arhiepiscopului Bistritianu ,cu ocazia unui seminar avut cu domnia sa acum vreo doi ani in urma si a carui raspuns nu ma multumit atunci, si din politete nu am intraznit sa aprofundeze la momentul respectiv
" Considerati corect (si de ce ) ca aproape intreg crestinismul sa aiba ca simbol principal semnul cruciii care faptic a reprezentat momentul agoniei Mantuitorului si deci gresita alagere a omului, momentul suferintei , nu credeti ca astfel se transmite un mesaj total gresit si anume ca purificarea se atinge numai prin suferinta , iar la izbavire se ajunge numai dupa un moment de torment interior.?"
Parerea mea sincera este ca, crestinismul spre deosebire de alte curente religioase reprezinta prin excelenta atingerea "iluminarii" , starii de puritate, prin iubire absoluta si neconditionata , prin iubire poate uneori utopica a sinelui in egala masura cu a seamanului tau
Nu inteleg de ce trebuie sa alegem ca simbol parca ca intr-o poveste acel moment pe care noi il consideram ,eu cred gresit, ca fiind punctul culminant. Sa nu uitam ca istoric vorbind faptul ca Isus a fost rasticnit este doar o coencidenta, acesta fiiind modul de pedepsire a neispravitiilor vremii , ma intreb ce s-ar fi intamplat daca am fi avut un Isus in vremea revolutiei franceze de la 1789
I-mi cer scuze de la initiatorul topicului daca am incercat sa deroghez putin de la subiectul lansat......
