Draga Rebe,sunt inca prea mica si cu prea putina experienta pentru a te sfatui,dar am sa-ti povestesc ceva:
In urma cu ceva timp,m-am indragostit(in adevaratul sens al cuvantului) si la un moment dat,dupa ce m-a invatat sa iubesc ,m-a invatat ce inseamna fericirea,prietenia,dupa ce m-a ridicat foarte sus,mi-a dat brusc drumul,ne-am despartit cu toate ca iubirea mea pentru el crescuse si era sincera,pura(prima iubire adevarata)...ne-am despartit.Fara sa-mi dea prea multe explicatii ,ne-am despartit.
M-a durut foarte mult,am plans ,am cazut intr-o depresiea adanca (mai ales ca pe vremea aceea eram SINGURA,fara sprjinul unor prieteni) ,da,mi-am dorit sa mor (acum imi dau seama ca nu am dreptul de a decide cand e timpul sa mor,Dumnezeu va hotari).
Daca ai stii prin ce am trecut...ii scriam des,nu rezistam fara el,nu puteam ,nu stiam sa fiu EU fara EL.Imi raspundea cu prietnia lui...dar eu il iubeam din suflet,am vrut mai mult si cand aduceam in discutie IUBIREA era pur si simplu indiferent,nu-mi raspundea,ma evita si asta,asta a durut mai rau...
Rebe,il RUGAM sa-mi spuna macar ca ma uraste,sa-mi faca rau,sa ma jigneasca,sa-mi spuna ca ma dispretuieste ...aveam nevoie ,caci altfel nu puteam continua,dar nu mi-a spus si ma chinuia,INDIFERENTA cu care ma trata era foarte greu de indurat.
Prin mesajul lui,cred ca a vrut sa-ti faca un bine,sa te ajute sa-l uiti mai repede.Apreciaza sinceritatea lui...ti-a raspuns,ti-a spus ce gandea,ti-a facut un bine...
Curaj si nu uita ca noi credem in tine.Stiu ca esti o fata puternica si in curand ne vei spune ca poti zambi din nou.