L-am cunoscut pe net.. Am vorbit cam doua luni pana ne-am vazut. De fapt, eu am vorbit cam doua luni pana ne-am vazut. Nu credeam ca o sa ma intalnesc cu el asa ca ii povesteam amuzata intamplari din viata mea. Mi-l inchpuiam total neatragator - nu vroia sa imi arate poze -, destul de prostut - replicile lui erau f slabe -, si cam in varsta pentru mine - cu peste 6 ani mai mare -. Big mistake! Cand l-am vazut pe cam web mi s-a taiat respiratia. Oh my God! Si mi-am zis ca trebuie sa-l cunosc. Nu am putut fi aceeasi. Cand vorbeam imi controlam mai bine cuvintele, ma asiguram ca nu spun nimic din ce n-ar trebui.. La un moment dat el nu mai avea chef de discutii, pe mine m-a suparat lipsa lui de chef si era cat pe ce sa rupem legatura. A doua zi insa se pare ca eu pe cam web i-am provocat lui aceeasi reactie ca cea avuta de mine cand l-am vazut si dupa ce m-a sunat am stabilit o intalnire cu pretentii de "just palls" impuse de mine. Am mers la un restaurant micut din Dr Tab, si am inceput sa-l descopar pe M. Nu era barbatul fatal de pe camera dar era barbatul amuzant, inteligent si dragut pe care l-am asteptat cam mult sa apara.
La a doua intalnire am ajuns la el acasa. Asta dupa doua relatii de doi ani cu niste barbati extraordinari care s-au chinuit enorm sa ma aduca in patul lor. Iata-ma in camera lui, in patul lui, acceptand o invitatie de a fi tinuta in brate "si-atat" care speram inconstient de doritoare sa nu fie respectata. Dor nu mi-era de nimic, coplesita de iubire din partea lui <nu>, nefericita sau disperata <nu>. Inexplicabila viteza de a intra in patul lui.. Diverse discutii, problema mea cu statutul care imi trebuie oferit intr-o reltia, si dupa o luna de intalniri dragute si nopti fierbinti, se rupe firul.. Pana la ruperea totala eu intru intr-o faza depresiva si incerc sa il conving ca merit o a doua sansa.. Raceala lui m-a infiorat.
Ne reintalnim in ianuarie. "Ca amici" conditia lui. Imi spune ce mult se bucura ca m-a cunoscut, cat de impresionat e de cum gandesc, cum eu l-am invatat ceva important.. Interesul meu in mare pentru el era acelasi doar ca am invatat sa mi-l ascund si astfel am reusit sa il conving ca nu mai vreau nimic de la el. I-am bagat in cap chiar cum ca un principiu de-al meu este sa nu ma intorc niciodata intr-o relatie care s-a terminat o data, decat daca omul respectiv s-a schimbat intr-atat incat nu-l recunosc. Il tratez cu raceala pe care mi-a aratat-o el acum putin timp. Dar numai ocazional.
Azi ne-am intalnit iar. Am patinat 2 ore, manute stranse, m-am ferit chiar de un pupic.. Inainte de asta am refuzat o invitatie de-a lui la un suc, si inainte de asta inca una la patinoar. Iar dupa am baut impreuna un vin fiert si am mers sa mancam la restaurant. Pentru prima oara mi-a povestit lucruri din viata lui. Lucruri importante pe care nu le spui oricui.
Citeam in ochii lui ceva, dar in nici un caz dorinta de a reveni in viata mea ca si iubit.
Ce vreau eu? Vreau sa fiu impreuna cu el din nou, vreau ca de data asta totul sa mearga bine, vreau sa isi poata gasi fericirea langa mine, sa se deschida in fata mea ca azi, dar am ajuns intr-un punct in care nu stiu incotro sa indrept relatia..
Ce vrea el?
Cum sa il aduc in viata mea dar nu ca si amic/ prieten ci ca si iubit? Cum sa-l fac sa-mi dedice timpul lui liber si cum sa fac sa ii castig inima?