"In dragoste sa nu faci din durerea altuia fericirea ta" foarte adevarat! chiar daca in sfarsit am ajuns sa credem ca am intalnit "jumatatea", si luptam cu orice arme pentru a o putea cuceri, mai devreme sau mai tarziu, te poti bate cu armele tale.
Oricat de rea, urata, si nesemnificativa ne este prezentata persoana "cealalata", trebuie sa intelegem ca el/ea atunci cand a ales-o, a avut avut un motiv. si cum de cele mai multe ori, atractia de orice natura se manifesta datorita descoperirii in "celalat" o parte din tine,inseamna ca intr-un fel sau altul, intr-o mica sau mai mare masura, acel "ceva" se afla si in noi.
E perfect adevarat ca noi suntem fiinte unice, si ca nu ne asemanam din nici un punct de vedere cu nimeni de pe aceasta planeta, dar daca stam sa vedem in jurul nostru, si ne analizam prietenii, amicii, o sa descoperim in fiecare, o parte mica, mica, din noi.
Aceasta mica parte, ca la randul ei a "legat" chiar si pentru putin timp doua suflete, da paractic nastere la o iubire. Ea trebuie alimentata permanet, asa cum o floare are nevoie de razele de soare pentru a creste, iar daca nu, ea nu se va dezvolta, ci va ramane mica.
Uniunea aceasta este un lucru deosebit, un dar de Sus,si asa cum a venit ea trebuie sa plece atunci cand si-a terminat misiunea. Pacat si totodata foarte trist daca sfarsitul este fortat de altcineva. Daca nu isi urmeaza cursul normal si aceasta "parte" este smulsa, ea nu va putea pleca, ci pur si simplu va ramane mocnit in cele doua suflete. E adevarat ca oamenii au capacitatea de a ascunde adevarul si sentimentele, frustrarile foarte bine, dara asta nu inseamna ca nu exsista, oricata fericire ar expune.
Si te intreb, cat de bine te simti langa acea persoana, care chiar daca tu crezi ca e mai fericita cu tine, in sufletul ei acea "parte" traieste inca?