Cortina vietii

[Paul]

Am sa revin de unde am plecat
Ca sa gasesc ce-atunci am avut
Pe drumul spre prezent insa-am pirdut
A fost odata puritatea care ma-nvaluia,
Inocenta, licarirea din privire,
Soarele de pe frunte
Pe care toti le pierdem,
In raurile vietii
Pe care plutim,
Pe care le schimbam fara sa stim,
Ca pe niste macazuri,
Mereu trecand pe alta sina...
Uitam de noi.. uitam cine suntem..
Desi n-am stiut vreodata,
Viata toata ne invata...
Sa traim... prin asta...
Ajutam de vrem nu vrem..
Constient, inconstient pe altii sa moara,
Cortina se coboara
Asupra scenei
pe care am cazut
Pe care ne-am lepadat
Voalul de copil
Pe care-am imbracat
Mantia tineretii
Sacoul maturitatii
Cojoaca batranetii
Pe care-o sa primim
Zalele mortii...
Care nu este sfarsit
Imi place sa cred... si cred
Ca poate vom primi din nou
Mantia tineretii... dincolo
De fapt...
De ce m-as intoarce de unde
Am plecat...
Cand tot aici am sa ajung
Mai bine merg incet cu pasul
Si tot un inceput am sa gasesc
Cand cortina va cadea
Pe ce-asta scena...