corabia fără pânze

[cv]

-de ce corabia asta n-are pânze? Îmi spui şi mie?
-ehei! am auzit deasupra exclamaţia copilului care visa
am ridicat capul şi l-am văzut instalat într-un hamac. stătea pe burtă, privindu-mă prin plasă, ochii negri i-au lucit scurt şi o clipă am fost tentată să-i dau un bobârnac (se distra pe socoteala mea)
-uite, luminile, a şoptit. mi-a arătat o fereastră, două, zece,
"eram în larg
largul era mai larg decât ştiam eu largul
pe punte au fost aduse balansoare, leagăne şi învârtitori"
dar parcă ceva amar, ca o adiere de rămas-bun era în aerul acela, ne ţinea împreună şi nu ne lăsa să plecşm. ne priveam; eram noi, mai eram încă noi
"azi alerg pe pluta mea ce se pierde de ţărm
uşor... uşor... uşor
poate din ce în ce mai uşor
dar pe largul meu nu sunt valuri
pe pluta mea sunt poate singur
sau doar cu pescăruşii
pescăruşii care îmi ciugulesc gândurile
mă joc, mă învârt, mă dau în balansoare"
cât aş vrea să am cui da un bobârnac...

Jumătate de gând semnat Inoni

[Lady Allia]

largul e mai larg decât aş fi crezut
iar pescăruşii îmi stau pe tâmpla sufletului
ciugulind boabe fermecate de iubire
de ochii negrii
sau poate albaştrii ca apele pierdute ale vieţii
unde bărci plutesc purtând în ele
iubiri
de copii, tinere sau trecute
largul e mai larg, dar iată-i capătul
cât de aproape este...
întind mâna şi păşesc pe valuri
levitând încet către miile de ferestre
de unde oamenii aruncă sticluţe cu răvaşe
în apele destinului
şi...
uite....bărci, corăbii, canoe,
dar mâna nevăzută a furtunii
îi îndepărtează de mal înspre larg
largul atât de mare şi totuşi atât de mic
încât îl cuprind în irisul sufletului
născându-te
şi reinventându-te pe tine
pentru mine