Zice Clara:
"Clocotind îmi aştept vindecarea
De-un amor ce n-a existat".
"Păi dacă amorul n-a existat
Înseamnă c-ai servit… surogat!" - zic eu.
Ca amorul să apară, să se-nfiripe şi să şi trăiască,
Fata, Clara noastră, adică, trebuie să-şi cunoască
Mai întâi alesul - persoana căreia să i se încredinţeze.
După aceea să fie atentă şi să-nceteze să mai ofteze
Pentru că iubirile nu se întreţin cu oftaturi nicicând.
Dimpotrivă, iubirea ia o mină veselă ori un ton grav când
Se înfăţişează în faţa persoanei dragi, căci cu francheţe
O face şi cu încredere, mai întâi şi-ntâi dându-i bineţe,
Ca după aceea şi ea şi el să-şi spună părerile despre primăvară,
Despre modă, despre internet, poate şi despre politica monetară -
Fel de fel de subiecte, ivite ca din senin, nouăzecişinouă:
C-o fi, c-o păţi, că uite afară e frumos, dar nu plouă,
(Ca şi cum ploaia ce va să vină i-ar interesa cu adevărat.
Aste-as poveşti, ca cei doi să-şi ocupe vremea, de-ast-dat').
În fine, după asta, iubiţii intuiesc cine pe cine curtează,
Cât şi-au câştigat simpatia, şi, fireşte, ce mai urmează…
Nimic mai simplu, aşadar, draga noastră Clara.
Eu mă opresc şi-ţi zic: "Să-ţi fie rodnică seara!"
Subiect: Esec (Citit de 2982 ori)
