Ma zbengui prin clepsidrele naturii (parodie)

[Rudy Valentino]

Ma zbengui prin clepsidrele naturii,
Romantic, eructez cand vad o floare,
Iar seara, sorb grabit din acra moare
Ce-mi cangreneaza, vested, cerul gurii.

Fandez timid cu bicepsii in soare,
Becher strivit de ţâţele caldurii,
Mi se-ncordeaza, ilicit, toti nurii
Cand ma ocheste-n piept o trecatoare.

Imundelor iubiri ordon sa taca,
Sa-si caute un nou samaritean
Ce pieptenul prin freza o sa-si treaca,

Vor racori natangul lor alean
Cu altul care dimineata pleaca,
Lasand doar arcuri rupte la divan.

Poezia parodiata:
Stăpân mă cred pe tainele naturii
de Adrian Munteanu

Stăpân mă cred pe tainele naturii
Când rup o creangă sau strivesc o floare,
Când gâza-n palma-nţepenită moare,
Când storc un fruct în cerul fad al gurii.

Dar n-aş putea s-aduc o zi cu soare,
Să schimb în frig răsufletul căldurii
Şi-n labirint tocmirile nervurii
Înşerpuite-n frunza trecătoare.

Să poruncesc vulcanului să tacă,
Să fiu din hoţ un bun samaritean,
Sălbatic vânt în blând zefir să treacă,

Cutremurul să-l fac domol alean
N-aş reuşi. Vigoarea zilei pleacă.
Un rege nu-s. Sunt doar mărunt curtean.