Cand musc dintr-un salam e o povara (parodie)

[Rudy Valentino]

Cand musc dintr-un salam e o povara
Apar potai, festinul mi-l vegheaza,
Cu limba scoasa stau la usi de paza
Ca sa le zvarl vreo mostra intr-o doara.

Flamande-n patru labe se aseaza
Schelalaind. Rabdarea imi omoara,
Imi sorb cafeaua rece si amara
In timp ce ganduri gri ma-nvesmanteaza.

Intr-un final, cand hamaieli nauce
Timpanul meu sensibil vor izbi,
Strivit de indoieli stau la rascruce,

Ca Nero mi-as da foc din temelii,
Dar la hingheri mai lesne, cred, m-as duce,
Caci vreau sa dorm in orele tarzii.

Poezia parodiata:
Mă plec în faţa cărnii sub povară
de Adrian Munteanu

Mă plec în faţa cărnii sub povară
Şi îl cinstesc pe cel ce mă veghează.
Îndur sudalma pusă-n drum de pază
Şi gustul vieţii scursă într-o doară.

Cultiv izbânda când în trup se-aşează.
Pe cel învins nu-l voi lăsa să moară.
Ascult mustrarea, dulce şi amară,
Ce cortul milei bland înveşmântează.

Când biciul urii din porniri năuce
Şi spaima clipei nu mă vor izbi,
Când voi cerşi smerit la o răscruce

Un strop de cer să-l pun la temelii,
Voi desluşi pârul care duce
La povârnişul trecerii târzii.