Vecina-mi nimfomana da din gura (parodie)

[Rudy Valentino]

Vecina-mi nimfomana da din gura
Clipeste des, adolescent, din pleoape,
Si fara rost mai lasa ca sa-i scape
Injuraturi ce-mi incretesc frizura,

Mereau morbida vrea sa-mi fie-aproape,
Se da, Hopa Mitica-n zori, de-a dura,
Si isi alinta consecvent faptura
Cand la chiuveta vine sa se-adape,

Olar dement, mai buzdruceste lutul,
Si cand ma prinde dezgolit in lan
Imi parjoleste, tantrica, tinutul,

Iar eu implor, exacerbat, in van,
Sa-si bage-n gips, isterica, sarutul
Ca un guzgan ce-si cauta liman...

Poezia parodiata:
Îmi uit cuvântul. Te ating cu gura
de Adrian Munteanu

Îmi uit cuvântul. Te ating cu gura
De la picioare aplecat spre pleoape.
Străbat câmpii şi nu las să îmi scape
Cuibare moi ce-mi înteţesc arsura.

Dau de scânteia pulpelor aproape
Şi-mi prăvălesc dorinţele de-a dura
Spre crângul vieţii năucind făptura
Ce vrea din hău de patimi să se-adape.

La sâni trufaşi mi se opreşte lutul,
La sfârcul poftei ce s-a-nfipt în lan
Şi urc năvalnic pârjolind ţinutul

Uitărilor ce s-au pierdut în van.
Când buzele nu-şi mai desprind sărutul,
Cobor în tine spre un alt liman.