Nasc parodii maligne pan' spre seara,
Iar asta se intampla cam demult,
Parca-s manat de un instinct ocult
Si intru-n hora, epileptic, iara.
Destul!-mi-a zis si Fane-E prea mult,
Nu vezi ca, lent, stindardul iti coboara,
Iar bardul venerat odinioara,
Azi, doar matol mai pot sa il ascult!
Ma pişca sentimente efemere,
De-aceea umblu-n guşter deghizat,
Pana s-ajung iar, macho, la putere,
Prea multi barfesc ca sunt un expirat,
Dresez ciufut sodomice himere,
Dar zabovesc cu babele la sfat.
Poezia parodiata:
Incins de ganduri
de Adrian Erbiceanu
Încins de gânduri, mă retrag spre seară
Pe drumuri slugărite de demult.
Eliberat - ca dintr-un vis ocult -
Vântoasele mă prind în horă iară.
De-o aripă mă poartă. E prea mult!
Urcând, imperturbabil mă coboară
Aceeaşi pătimire de-odinioară,
Pe care n-aş mai vrea să o ascult.
Dorm visele pe praguri efemere,
Descinse de veştmântul deghizat,
Croit anume să le dea putere,
Să mă reţină-n spaţiul expirat.
Mă sprijin pe o mare de himere...
Şi nu mai am cu cine ţine sfat.
Subiect: Nasc parodii maligne (parodie) (Citit de 2681 ori)