Azi răzbun patul ca m-a sugrumat sub fâşii de pături
Mi-a pus lanţuri de perne ca doi fulgi de fluturi
Şi m-a agresat într-un fermoar de vise
Stă gândul să-mi sară din minte şi să depună declaraţie
Sub mâna timpului
Dar mă pierd sub şifonate gesturi ale clădirii
În grota nestemată a iubirii
Noroc că m-am întâlnit cu realitatea
Era să mă înghită seara în disperare
Când mă izbeam de pământul care transpira uniform
Fragil ca un sicriu de vioară pătrunde inocenţa-n aer
Care persistă în mister
Mă operează tramvaiul dorinţelor
În ape plutitoare cuprinse de dor
Imitând un zâmbet la conservă
Acid şi usturător
Nectar împietrit al albinelor în borcane îngheţate
Imită o culoare pală pe gene pătate
Într-un târziu evadez prin cortina căzută a lacrimei
Ce se prelinge alene prin porii pielii
Într-o sferă murdară, galaxie planetară
Am stat ascunsă-ntr-o veche şi prăfuită cutie
Şi-am respirat ca o nebună aer prin şosete
Tocit şi funegal din sticluţe presărate cu argint de păpădie
Care m-au ameţit de-atâta culoare şi m-au împins în labirint
Ploaia nesătulă m-a scuipat cu venin
În bătaia siluetelor de crini
Iar parfumul ucigător al miresmelor m-a trezit
în acelaşi pat înlănţuit
Când îngerii m-au eliberat de închisoarea viselor albe
Subiect: Azi razbun patul (Citit de 1546 ori)