eu nu stiu de ce raspund la acest topic, insa poate parerea mea influenteaza pe cineva care citeste sau vrea sa fie influentat
daca iubesti cu mintea, nu mai simti cu sufletul si asta se datoreaza poate multor dezamagiri pe care le-ai avut si poate ca o sa le mai ai, insa incearca sa iubesti cu sufletul, ai sa vezi atat timp cat iubesti si esti iubita nu cred ca mintea o sa-ti impuna contrariul...asadar, iubeste din "totul" tau si ai sa vezi cum o sa fie, o sa fie un sentiment pe care cuvintele nu-l pot descrie, le depasesc...
mai exista o posibilitate..insa as vrea sa fac o paranteza si o fac...daca nu iubim cu tot ceea ce avem, ceea ce facem nu se numeste iubire, este ceva pe care mintea ne-o impune, ne impune sa credem ca este iubire, insa uuuu, este exact ceea ce multi dintre noi facem sau patim...este exact inversul iubirii...si vreau sa afirm cand zic ca este inversul...atunci cand mintea ne impune sa iubim(este bogat(a), este frumos(a) fizic vorbind, este nu stiu cine), iubim...daca se numeste iubire, insa cand sufletul ne demonstreaza ca este intradevar persoana pe care o vrea, nu mai conteaza banii, frumusetea fizica, varsta, nationalitatea, asta este, sufletul a ales...
mai exista si o posibilitate ca sufletul sa dea gres, sa aleaga sa iubeasca persoana nepotrivita, pentru ca asa simte el atunci pe moment, si acea persoana sa nu puna nici macar un pic de suflet...aici intervine mintea...daca gandesti ca ceea ce sufletul tau simte este gresit atunci poate nu o sa mai ai parte de acea "inima franta"...
deci in concluzie la ce m-am chinuit sa scriu aici....daca iubim cu sufletul sa gandim ceea ce vrem sa facem..daca nu gandim si numai simtim...

e cam nasol pentru suflet, caci o sa fim raniti, nu acum ci mai tarziu, insa daca gandim si nu simtim cu sufletul...atunci ranim
nu stiu daca m-am exprimat bine in ceea ce am vrut sa zic

, dar sper sa se inteleaga ceea ce am vrut sa zic