Atarna greu, podoabe de cristal,
Pe stresini de vreme aglomerate
Suspinul ecoului vegetal,
Adormit in somnul cel fara de moarte.
Coboara-ncet, neguri de stafie,
Pe ascunsii, discretii munti
Amintindu-ne-n vise de stihie,
De strabunii cei buni si carunti.