Pe urmele pericolului

[Just]

Citatul din Carnete de note (1876-1877),
                             F.M.Dostoievski
"Existenta incepe sa fiinteze abia atunci cand este amenintata de neant."si-a lasat amprenta asupra mea si poate ca de aici inainte si asupra multora dintre voi.Am experimentat ,cel putin odata ,ca atunci cand ne aflam in pericol de a ne pierde viata atunci suntem dispusi sa o traim mai intens .In acele momente incercam o multime de experiente ,care pana atunci nu indrazniseram sa le punem in practica.

E ciudat ,cel putin pentru mine ,cum functioneaza psihicul uman.Atunci cand timpul curge normal pentru tine si existenta urmeaza un traseu adesea monoton. Cand ceasul iti numara ultimele zile de viata valorifici fiecare secunda a propriei tale existente.

Citatul este valabil pentru multe alte aspecte din vietile noastre. Fiind amenintat de pericolul ca iti poti pierde iubire ,te comporti altfel ...esti mai bun ,dai mai mult ,incerci mai mult .

Suntem la fiecare pas amenintati de neant,totusi .
Secundele ,minutele si orele ce se scurg ne amintesc asta,doar ca omul este prea absorbit de realitatea si grijile cotitiene sa se mai gandeasca la faptul ca poate astazi este ultima zi din viata sa ,altfel ar stii sa valorifice altfel orice clipa a existentei sale.

[amelie]

Citatul este valabil pentru multe alte aspecte din vietile noastre. Fiind amenintat de pericolul ca iti poti pierde iubire ,te comporti altfel ...esti mai bun ,dai mai mult ,incerci mai mult .

dai mai mult,dar....mai conteaza? cand ai pierdut iubirea cuiva....poti sa faci orice iti sta in putinta....un singur lucru nu poti sa faci: sa-l obligi sa-ti accepte iubirea atunci cand a lui/ei s-a terminat.
si sa-ti mai spun ceva....iubirea ta nu o poti pierde...pentru ca e doar a ta...o poti pierde pe a lui/ei...dar asta e inevitabil.....nu cred in iubirea vesnica, desi mi-as dori sa poata fi asa...cel putin acum...

[viulian]

Da, mi se pare ca e frumos citatul, cu toate ca pare mai mult... o concluzie. Adica da, mereu pericolul, incertitudinea, este aproape - dar omul prefera sa se ascunda - ca un strut - de asta, ocupandu-se de iubit(a), cariera, copii, familie, hobby, orice altceva mai putin neantul.

Dar e acolo, nimic nu e garantat.. singurul lucru de care poti fi sigur este prezentul, de fapt.. ACUM-ul. Si sa te bucuri de acum, si nu de maine, sau de vacanta care o sa vina. Vacanta vine sau nu, avionul zboara sau nu, tot ce e la viitor va fi sau nu va fi, pana la urma. Dar ce e acum, este!

Si de aceea neantul te face sa constientizezi acumul.. pentru ca te trezeste din visare, din orbecairea prin rutina, vise, scopuri, etc, le zdruncina pe toate si te aduce in prezent. Cred eu!

PS:

[Just]

Imi pare rau pentru confuzie.Cand spuneam "iti pierzi iubirea" ,ma refeream la pericolul de a pierde persoana iubita in unele imprejurari nefavorabile ale vietii ,imprejurari impotriva carora nu ai arme sa lupti si nu depin de tine (ca sa intelegem mai bine ,sa luam exemplu o boala).

Dar chiar si asa...

Cred ca sunt oameni si oameni.Poate ca fiecare dintre noi ar reactiona diferit .Desi ar fi sa traiesca ultimele zile din viata ,unii sunt rapusi de tristete si melancolii ,iar astfel nu vor mai lupta sa valorifice timpul ce le-a ramas.

Si imprejurarile in care apare aceasta "amenintare a neantului" isi spun cuvantul.

[Just]

Da ,Iulian ,spui bine!

La asta ma refeream prin existenta monotona ,desi nu-mi place ca ma folosesc de acest cuvant.Nu ne-am dori sa fie asa,insa daca aruncam o privire asupra vietii noastre ,asupra existentei celor din jur vom observa ca exista o rutina ,aceea de care vorbeai si tu: scoala ,iubitul(a) ,serviciul ,sotul (sotia) ,copiii ,familia ,goana dupa obtinerea unei situatii financiare bune ,satisfacatoare ,hobbyurile.

Totusi,suntem "victimele" acestei rutine (ceea ce nu este neaparat un lucru rau) .Altii reusesc sa ajunga in punctul in care majoritatea dintre noi ne dorim sa ajungem ,altii esueaza si spun ca au pierdut "scopul vietii lor" .

"Si de aceea neantul te face sa constientizezi acumul.. pentru ca te trezeste din visare, din orbecairea prin rutina, vise, scopuri, etc, le zdruncina pe toate si te aduce in prezent" sau te arunci in resemnare ,asa cum se intampla in cazul celor mai multi dintre batrani.

Atunci cand iesi putin din rutina si cand reusesti sa te deslipesti de grijile ce te acapareaza zi de zi constientizezi ca totusi neantul e pe urmele tale gata sa te incolteasca si atunci nu mai stii ce sa faci si cum sa faci sa-ti valorifici mai mult ,mai altfel existenta...


sau poate ca doar ramai inmarmurit ,putin ,iar mai apoi te arunci din nou in "viata ta de zi cu zi"

 

[viulian]

sau poate ca doar ramai inmarmurit ,putin ,iar mai apoi te arunci din nou in "viata ta de zi cu zi"

Dap... 

Dar stii ce e interesant ? Trezirea asta, instantanee, din care 'cazi' inapoi in monotonie se intampla si in momentele de fericire intensa.. (cum discutam la topicul despre imposibilitatea de a trai fericirea extrema parca).

Pana la urma, nu ? si fericirea extrema este un 'neant' in felul ei, ceva care pana la urma e necunoscuta, nu e ceva care ti se intampla mereu sa zici ca esti familiarizat..

Nu mai stiu ce sa zic

[Just]

Despre fericire se pot spune multe ,prea multe.Fiecare o percepe,o analizeaza in felul sau la fel cum fiecare o traieste in imprejurari diferite.

Eu as clasifica-o asa: fericirea obisnuita si fericirea intensa.Obisnuita este aceea care depaseste stadiul de bucurie ,dar nu-l atinge pe cel de fericire totala (fericirea adevarata sau intensa) si cea de-a doua care o numesti tu (ca si mine de altfel) "trezirea asta, instantanee" .

Despre cea de a doua imi face mai multa placere sa discut.

Intr-adevar se petrece instantaneu ,fara sa-ti dea "de stire"-asa cum se intampla si in cazul "amenintarii neantului" si este atat de intensa incat de lovesti de incapacitatea de a actiona in vreun fel ,ramai din nou inmarmurit si desi ai vrea sa o pastrezi este doar pentru cateva clipe. Apoi tot ce ramane in urma este intrebarea "Dar chiar a fost?" si poate gustul acela dulce-amarui -dulce pentru ca a fost si amarui pentru ca deja a trecut lasandu-te cu senzatia de incapacitate de a o trai -in adevaratul sens al cuvantului.(Adica sa vina si sa-ti dea ragaz sa analizezi ca este si apoi cateva clipe sa te bucuri de prezenta ei.)

Am impresia ca in ambele cazuri :"amenintarea neantului" si fericirea intensa exista o teama pe care o resimtim din cand in cand ,poate ca tocmai in aceste momente de iesire din rutina.In primul caz teama ca propria existenta se va sfarsi (candva -e certitudine) ,iar in cazul fericirii intense ,teama ca va sa fie instantanee si rapid trecatoare lasandu-ne inmarmuriti ,incapabil de a o "savura".

[Semiramis]

cred ca neantul se afla la fiecare pas. si fiecare actiune a noastra rezida in viitor si in actiunile noatre viitoare. necunoscutul este la fiecare pas in toate directiile in care ne ducem viata. acum esti un angajat model, iar peste 5 minute poti cadea in dizgratia sefului. sau de 5 ani esti intr-o relatie cu jumatatea sufletului tau ca in urmatoarea seara sa cazi fulgerat de privirea unui necunoscut.
asa cred eu. neantul e pretutindeni...

[Paul]

    Este valabil si in viata astrelor... Cu putin inainte de super nova, steaua isi mareste volumul, si incepe sa lumineze mult mai intens, de parca ar fi constienta de apropierea sfarsitului.
    Frumusetea adevarata a vietii este faptul ca este trecatoare.