Ambele, frumoase!
La primul – cel recomandat de Îngeriţa LonelY - mi-a plăcut punerea (sugestivă) în pagină a song-ului, cu alternanţe de secvenţe alb-negru şi color (carnavalul acela, „viu”), iar la al doilea – cel propus de Joey – mi-a plăcut naturaleţea interpretării Sarah-ăi, şi nu-n ultimul rând luna aceea ca un dovleac imens, prezentă pe firmament.
Şi totuşi, nu ştiu ce au occidentalii ăştia că nu ştiu (sau nu vor?) să zâmbească, dar mai ales să râdă. Uitaţi-vă la prezentările lor de modă: toate curg, parcă-ntr-o atmosferă de înmormântare... E-adevărat că fetele lor nu sunt frumoase, ca ale noastre, dar dacă nici nu zâmbesc, asta... deranjează. Chiar nu-ndrăzneşte să le-o spună nimeni?