
In ce ma priveste, cred ca simptomele se manifesta.
Intr-adevar, de multe ori acele persoane care par fragile dau dovada de o incredibila capacitate de rezistenta atunci cand sunt supuse vitregiilor vietii. Aduc la suprafata un luptator de care poate nici nu erau constienti. Mai sunt de asemenea, zic eu, cei care au o... natura dualista si in timp ce afiseaza un calm aparent indestructibil, in interior se afla intr-o neintrerupta zbatere abtinandu-se de multe ori sa irumpa ca un vulcan care fierbe si fierbe indelung. Tot o astfel de dualitate poate determina ca acei oameni care creeaza impresia unei cetati sa clacheze in momente dificile.
Daca ar fi sa ma supun unei analize obiective, sa ma observ dinafara, si sa compar aspectele exterioare cu cele interioare, atunci s-ar putea sa ma trezesc ca de fapt, vorbesc despre doua persoane aparent total distincte pe care le uneste doar puntea principiilor. Si uite ca, daca ma gandesc acum, posibil ca suprafata linistita sa-si aiba drept stalpi de rezistenta tocmai aceste principii, reguli si lectii invatate in "scoala vietii". E ca o plasa pe care mi-am tesut-o ca in cazul unei eventuale caderi, sa am ceva ce sa-mi amortizeze socul.
Nu e posibil ca aceste eforturi de a ascunde un luptator sub o suprafata linistita sa fie din lasitate, teama?
