Alunec...trec in noaptea calda
cuminte parca....asteptare,
tacere cruda ma asteapta
si clipe lungi far' alinare...
Soptind, odata, El ceruse
sa i se-arate, Steaua Rara,
sa soarba din lumina-i calda
si din iubirea ei amara,
sa simta mangaierea clipei
de-a pururi efemer dorita
de orice print ce demn, calare
trecut-a prin a ei ispita.
A ridicat privirea-n zare
cerand o raza, o lucire
un semn ca este, ca rasare
din nefiinta-n nemurire;
atingerea-i o clipa numai
ceruse el. Vroia sa piara
doar cand va sti ca Ea, acolo,
a fost a lui... A cata oara
va sta aici? Si cata vreme
va astepta? Nici el nu stie.
Dar hotarat sa o gaseasca
Va astepta! O vesnicie!
In timp ce ruga lui rasuna
incet, in soapta, fara vlaga
se-ntrezareste o sclipire...
E Steaua Rara....Steaua draga
timida, blanda, tematoare
si totusi stralucind a viata
de dup-o alta stea, mai mare
se-arata mica...dar mareata!
El o zareste...tresarirea-i
mirata, neincrezatoare
se-aude totusi pan' departe
cu un ecou de-otel de zale...
Si se privesc...sa-ncing duioase
si pline de dorinta pura
privirile candva taioase
cu cele calde de Azura....
El, rana vietii nesfarsite
trecut prin vitejesti razboaie
si cuceriri, si-nfrangeri dure
Iar Ea, blandete, abur moale
lumina vie, fecioreasca
si puritate fara pata
sunt fata-n fata...in tacere
si nemiscati...zambesc de-odata
si El si Ea...se cheama, striga
din departarea nesfarsita
se vor .......Dar Vraja se ridica...
Apare Luna!!!...El racneste
rapus de raza ucigasa
si de durerea de a pierde
Dorinta veche, patimasa.
Alunecand...revin in noapte
cuminti si triste, linistite
in asteptare-ndoliate
lungi clipe-odata fericite.
Don,
2006...............Iuliei mele.
Subiect: Luna fierbinte (Citit de 2886 ori)