CLIPA DE SINGURĂTATE

[George Ene]

Prieteni, curgerea încotro?
Tic-tacul inimilor noastre de lut sonor
închide lumea într-un căuş de tristeţe
după care trage obloanele ochilor
peste cumpăna nopţii,
când în necuprins, neştiute, se călesc
săgeţile altor zori, fără noi.
Cântecele noastre trec pe alte buze
precum Fiul Omului în alte pântece,
căci Dumnezeu va reveni negreşit
prin rodiri preacurate de femeie.

Suntem singuri, prieteni!
Singuri pe toată întinderea.
Singuri în înalt precum în adânc,
căci singurătatea din afară
oglinda-şi poartă înlăuntru
tulburat, doar atât, de tic-tacul curgerii.

Şi-n toată această singurătate,
stăpână, Frica de singurătate ne ordonă:
„Oameni, trăiţi-vă clipa!”