Ce face lucurile sa-si piarda din magie?

[Creata DeMenta]

Ce face  lucurile  sa-si  piarda  din  magie? Ce  spulbaera o  fantezie? Ce  pastreaza intensitatea unei  esente de  mosc?
Un om tinea la  capataiul sau, sub  perna, o  carte, frumos  copertata, cu  pagini  parfumate, un  suvenir. A trecul timpul  peste el si  peste carte sa, ploaia  a  continuat  sa-i  bata  in  fiecare  noapte  de  toamna  in  geam, s-au  acumulat  tot  mai  multe zile  de toamna  si soarele  a  conituat  sa apuna, au  trecut  ani, s-au   agatat noi  experiente  pe  tapetul  existententei barbatului, ea, fata de  pe  coperta, obiectul  unei  fantezii aleatorii, si-a  urmat  necontenita  sirul  succeselor literare, si-a imbogatiot  numarul  copertilor, acum este o batrana plapanda, a   scris inca o  carte, insa pe  coperta  ei, la fel de ingrijit  intocmita  ramane  un  tablou, o  umbra  a  succesului  fulgerator   de  alta data, o  fata ridata, niste  ochi  care  pastreaza aceeasi  intensitate a privirii, aducand  ceva  nou, tristetea,o  tristete care tradeaza   trecerea timpului, suferinta. Acum  ramane  esenta, caci  femeia  a pierdut  de  mult  stralucirea  de  alta  data, a incetat de  mult  sa fie  obiectul  pasiunii unui  cititor, el  a  ramas  un  anonim, ea e  notorie  datorita  sirului de   existente literare, omul  va  citi in  continuare cartea, pastreaza in  continuarea  acea  prima  carte, dar  a  pierdut  de mult  din vedere  fantezia. Viata e  doar  o  vacanta, un concediu  prelungit  pe  temen  nelimitat, si  experientele  sunt  poate doar o  urmare  a pachetului de vacanta  achizitionat, insa  timpul  va  continua  sa se scurga  tacut, dar  dureros,  peste noi, se nasc noi   fantezii, se   spulbere   fantezii  mai  vechi, sa  ne  ucida  capacitatea de  a  ne  alimenta propriile vise. Candva  aveam  in  brate  copilaria  si  fantezii inocente, am  pierdut  copilaria  in  momentul  in  care  mi-am abandonat  visele  de  copil, si  atunci, s-au  dus  cu  ele  si   candoarea  si   sinceritatea, involuntar  a   inceput  sa  ma  cuprinda, ca  pe  toti  oamenii, falsitatea. Cand eram  mica  aveam  fantezii  inocente, care  alimentate, au  pierdut  si  ele din  sinceritate, dulceata. Acum  poate  apreciez  prispa  casei  batranesti  unde beam ciocolata  calda, mirosul de  fan uscat, ciresele  furate  din  livada  vecinilor, dar  astazi  desi  am  castigat alte  experiente  si  mi-am  materializat visele de  alta   data, realizez, ca  oricat  de  mult  mi-as dori, nu  pot  regasi  casa   parinteasca, ciocolata, mirosul  de  fan, si nu  pentru  ca  ele  au  incetat sa  existe, toate  sunt  la  locul  lor, isi  urmeaza   necontenit  cursul, la  fel   ca  raul din  spatele   casei, la   fel ca  mirosul de  ciocolata  calda  diminieata, am  pierdut  eu  insa  ceva primordial - candoarea, entiuziasmul. Am  uitat in  buzunarul  de  la  pantaloni copilaria, si  oricat  de mult  mi-as  dori  sa  o regasesc, a   zburat  o data  cu  sinceritatea  si  candoarea. As  da  orice  ptr  un moment   de  sinnceritate pura  sau  inca  o  gura  de  cafea pe  prispa  casei, dar  am  pierdut  pe  vecie  copilaria, si  cu  ea   s-au  stins  si   visele  sincere  sau fanteziile  copilaresti.... Nu  pot   decat sa  ma  amagesc  cu  inca  un  pahar de  bautura  amaruie, o tigara, viata -  care e un  viciu  continuu  ce   cauta  in  zadar  copilaria. Odata cu  noaptea  voi  adormi  voi  regasi  in  vis   visele   mele de   copil  naiv, dar  maine  ma  voi  trezi, pentru  a  adormi  inca  o  data  in  tumultul  vietii  mele  cotidiene, in experiente  licitate  ieftin, in  noi  amagiri, nu-mi  ramane  decat  sa  savurez  muzica  de  fundal,  sa  nu  mai  caut  in  zadar... copilaria...

[Iosif]

Contrar primei impresii, aceste randuri au fost scrise in decursul a doar 3-4 minute, intr-o noapte care mi-a dovedit inca o data ca mai sunt oameni cu talent, oameni care simt si oameni care sunt in stare sa materializeze un gand, si, chiar daca uneori voalul acopera visul, el este inca acolo, la fel ca si copilaria. Nimic nu se pierde, totul se transforma pentru a incoltii si renaste mai apoi, la timpul potrivit. Copilul nu moare ci, dupa caz, devine femeie sau barbat, radacinile noastre sunt inca acolo, copilaria este inca in noi, si atunci cand inchidem ochii, impreuna cu visele noastre, ne putem transpune oricand intr-o lume speciala, o lume pe care poate ne este frica sa o cream in planul real. O lume de care nu mai suntem siguri ca poate exista. Esecurile anterioare si duritatea prezentului ne determina sa privim visele cu teama si sa ne pazim de candoarea si inocenta copilariei.

Nu! Cartea de la capataiul omului trebuie scoasa la iveala, visul trebuie pastrat in fata ochilor pentru ca nu cumva sa uitam de el si, in fiecare zi, trebuie facut cel putin un mic pas catre indeplinire! Copilaria trebuie lasata sa zburde laolalta cu fluturii si viata trebuie savurata in fiecare zi la puterea maxima! Trecutul s-a dus, insa au ramas invatamintele, prezentul este aici pentru a ne oferii ocazia sa le utilizam, iar viitorul.. viitorul mai poate astepta! Acum ne ocupam de pachetul de viata achizitionat, extragem usor clipa si o lasam sa se scurga in ceasca de cafea amaruie transformand-o intr-un veritabil frappe acoperit cu frisca! Situatia se poate intoarce intr-un mod placut, iar cafeaua amaruie se poate asorta cu frisca fina si dulce care, evident, iti apartine!

Inchei cu un P.S. special pentru Creata (care acum e) DeFrisca: Trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe! Dar nu uita ce a spus Einstein: "Daca A reprezinta succesul in viata, atunci A este egal cu x plus y plus z. Munca reprezinta x; y inseamna joaca; iar z - sa stii sa-ti tii gura."