Jurnal...iunie2005

[ONLY DESIRE]

aceste cuvinte le scriam acum un an;le-am ascuns atat de bine incat si eu uitasem de ele.Acum..le-am gasit si le voi scrie aici...unde le e locul;aici in acest coltisor in care mi-am scris o parte a sufletului meu,a vietii mele,a amintirilor mele.

"In momentul de fata am doua dileme:facultatea la care sa ma inscriu si pe cine sa aleg dintre El si prietenul meu.In ceea ce priveste facultatea,voi invata si voi incerca la ASE,la buget, fara sa stie parintii mei(ei sunt de acord sa dau la taxa deoarece nu au incredere in mine ca pot intra la buget);in cazul in care nu intru la buget,nu vreau sa fie dezamagiti.
In acest moment ma mananca palma dreapta:iau bani!
Pe plan sentimental lucrurile nu sunt atat de simple:cu prietenul meu ma inteleg oarecum bine ,tin la el,dar cand ma gandesc ca ar putea avea din nou crize de gelozie si nebunie ma ingrozesc.Ma tot gandesc cum sa ma despart de el fara sa-l fac sa sufere.Ma uit la el si-l vad cat este de disperat la gandul ca m-ar putea pierde.Cu El lucrurile se complica(sau le-am complicat eu...ma rog):am comunicat cu el prin mesaje si telefoane de pe un alt numar(fara ca el sa stie ca sunt eu)...simteam nevoia sa il aud,sa stiu de el...intr-un final si-a dat seama ca sunt eu,dar eu evident ca am negat.A propus sa ne intalnim..si am mers;il priveam de departe,iar el suna intruna pe acel numar.as fi vrut sa merg...sa-i spun ca sunt eu,dar imi era rusine de mine,imi era rusine ca m-am comportat ca un copil...!la un moment dat m-am hotarat sa-i raspund si sa-i spun ca nu l-am putut anunta ca nu pot ajunge pentru ca nu mai am credit.a spus sa-i spun unde locuiesc ca vine el la mine(era foarte nervos..dar incerca sa-si pastreze calmul).am vrut sa pun capat acelei copilarii si i-am spus ca e ultima oara cand vom vorbi la telefon pentru ca nu mi se pare corect in conditiile in care el are prietena sa ne intalnim.mi-a spus ca nu tine la prietena lui si ca inca isi cauta jumatatea.l-am intrebat razand:"si crezi ca eu as putea fi jumatatea ta?"....:"Foarte posibil!" mi-a raspuns el.nu stiam ce sa-i mai spun.am tacut...iar el m-a intrebat:"ai cumva un prieten gelos?si cumva numele tau incepe cu V?".Am incercat sa fiu calma..si am negat din nou....in cele din urma l-am rugat sa ma scuze pentru deranj si am inchis!
As vrea sa fiu cu el,sa vad cum gandeste,cum se comporta....sa vad daca gasesc la el ceea ce caut.
dpdv fizic ma atrage foarte mult! am observat acest lucru de fiecare data cand ma atingecand e aproape; ma infior si acum cand imi amintesc de clipele petrecute cu el:tendinta lui de a sta cat mai aproape de mine,de a ma atinge cat mai des..tremuratul meu sub privirile lui atat de...nu stiu....tandre,patrunzatoare! ii puteam citi in ochi pasiunea,dorinta si retinerea.Vorbeam in soapta amandoi tot timpul...nu-mi explic de ce;cuvintele ieseau inecate din gura mea si cu cat incercam sa ma controlez cu atat ieseau tot mai surde,ca abia ma auzeam eu.buzele imi tremurau de fiecare data cand se apropia prea mult de mine.Nu am crezut ca voi simti asa ceva pentru alt baiat!nu sunt mandra de mine...din contra:ma apasa un sentiment de vinovatie sufocant,dar totodata simt nevoia de mai mult.imi doream atat de mult la inceput sa-l fac sa se indragosteasca de mine....insa se pare ca am cazut,ca de obicei,in propria capcana.
Am fost sambata la fostul meu loc de munca....am stat ceva timp,iar el nu a aparut deloc.Nu-mi pot explica:de ce?cand se stia ca vin (acum 2 saptamani) si se stia ca vin singura,a venit desi lucrase pana tarziu,iar saptamana aceasta nu a venit desi era liber.Prea multe coincidente:cand lucram in partea cealalta venea numai acolo,cand am lucrat in al doilea loc venea acolo,iar acum ca nu mai lucrez nicaieri...nu mai vine nici intr-o parte nici in alta.Ce pot sa cred?Cum pot sa nu sper?Cum pot sa-l uit pe el?Reprezinta tot ce as vrea de la un barbat.el m-a facut sa cred in dragoste la prima vedere(chiar daca nu am vrut acest lucru).Am avut atatea ocazii...dar am asteptat..ce?sa-l pierd poate!Acum imi dau seama ce a vrut sa spuna cand mi-a spus la telefon(nestiind ca sunt eu) ca atunci cand o sa se hotarasca ea(anonima) sa se apropie de el...poate fi prea tarziu.El era convins ca sunt eu!cum de nu am inteles pana acum.mi-a dat de inteles ca vrea sa fie cu mine insa nu poate astepta pana ma hotarasc eu.Nu degeaba m-a intrebat cand ne-am intalnit ultima oara ce face prietenul meu:vroia sa stie daca a plecat din oras...asa cum planuise.imi trec mulle lucruri prin minte:sa-l sun,sa ne intalnim si sa-i spun tot ce simt!!!nu..nu am curaj!e o prostie!

[ONLY DESIRE]

....
Nu pot sa cred ce se intampla!de cand a plecat prietenul meu am incercat sa am apropii de El.Desi ma place mult,cred,nu vrea sa ma imparta.nici nu i-am cerut asta...i-am cerut doar timp,sa ma pot desparti de prietenul meu.mi-a spus ca la el lucrurile sunt fie albe ,fie negre...nu exista gri!il inteleg foarte bine!dar nu pot sa ma despart de prietenul meu acum...trece printr-o perioada dificila!m-am intalnit cu El...am discutat,a marturisit ca frecventa primul loc de munca al meu sa ma vada pe mine,apoi pe al doilea din acelasi motiv....exact asa cum banuiam.i-am marturisit ce simt pentru el..si el de asemenea.
mi-a spus ca statea cu ochii numai pe mine,chiar daca unei colege ii spusese ca nu-l mai interesez.ce sa cred?ma minte acum sau a mintit-o pe ea din orgoliu?
am fost la plaja a doua zi..arata atat de bine si il plac atat de mult!seara am fost la fostul meu loc de munca...si un tip insista sa-i dau numarul de telefon.a venit din partea cealalta a clubului si i-a spus tipului sa-mi dea pace si l-a rugat sa plece de langa mine!apoi mi-a zambit si a plecat.nu prea am vorbit in acea seara,pentru ca era pe acolo o tipa care abia astepta sa fac ceva sa-i dea telefon prietenului meu.s-a uitat toata seara la mine...dar eu am intrat in panica.am crezut ca se face ca ploua si ca nu vrea sa fie vazut cu mine.asadar am luat un taxi si am plecat nervoasa acasa.am asteptat a doua zi sa vad daca ma suna...dar nu a facut-o.l-am sunat pe prietenul meu si i-am spus ca m-am indragostit de altcineva...nu vroiam sa-l mai ranesc,nu mi se parea corect sa-mi placa de altul si sa nu-i pot spune la telefon cand ma suna ca-l iubesc,iar el sa am tot intrebe de ce nu-i spun .eram pregatita sa infrunt totul...ma saturasem de secrete,de minciuni.....vroiam ca totul sa se termine:cu bine sau cu rau.
prietenul meu,in loc sa ma urasca,acum ma apreciaza mai mult,ma respecta si iubeste mai mult ca inainte pentru ca am avut curajul sa recunosc! ???S-a hotarat sa se intoarca,sa lupte pentru mine...sa o luam de la capat.Nu stiu daca eu pot face asta pentru ca El insemana tot mai mult pentru mine pe zi ce trece.Dupa ce am vorbit cu prietenul meu i-am dat telefon si Lui.I-am spus ca i-am spus prietenului meu ca plac un alt baiat.El a crezut ca m-am despartit de prietenul  meu...si vorbea foarte degajat,insa cand i-am spus ca vreau sa-i spuna adevarul prietenului meu...si anume ca nu s-a intamplat nimic intre noi...si-a schimbat vocea.l-am intrebat daca este suparat si mi-a spus ca este doar obosit.stiam ca nu este adevarat...si mi se rupea sufletul.as fi vrut sa am intrebe ceva :cu el cum ramane...sau nu stiu,ceva care sa-mi arate ca-i pasa de mine,dar n-a facut-o!mi-a spus cu jumatate de glas:"Bine!asa am sa fac!stai linistita fetita!"au fost ultimile lui cuvinte si le-am simtit ca un pumnal in piept!cand am inchis telefonul am izbucnit in plans...mi-a fost teama ca e posibil sa fi facut greseala vietii mele!dar era prea tarziu!nu mai puteam face nimic:cartile au fost aruncate.acum sunt constienta ca am pierdut orice sansa de a fi cu el si desi ma doare,ma rog sa il uit.trebuie sa aleg.El isi va gasi foarte repede o prietena care sa tina la el.sper sa fiu fericita alaturi de prietenul meu si sa-l uit pe El."

[valentina]

Acel "el" din cat am citit,cred ca de fapt nu te iubeste cu-adevarat.Eu zic sa te mai gandesti la vechiul prieten care a zis ca v-a lupta sa nu te piarda.
 Asta e iubirea,cea de langa tine nu-i da cu piciorul,mai dai o sansa.

[ONLY DESIRE]

acel "el" stiu sigur ca nu am iubeste...acum!aceste lucruri le scriam vara trecuta....si le-am scris aici sa fiu sigura ca daca voi dori sa le recitesc le voi regasi,caci hartiile se pot pierde oricand...De fostul care stiu sigur ca ma iubeste,am mai spus in cadrul altui topic(iluzii desarte)i:nu voi fi cu el doar pentru ca el ma iubeste si eu doar cred ca mai tin la el! sincer...prefer sa fiu singura decat sa fiu cu cineva pe care sa nu-l iubesc din tot sufletul!! orice as face nu-i pot porunci sufletului:daca nu-l pot iubi din tot sufletul nu-i nici vina mea si nici a lui..asa a fost sa fie;dar sa fiu cu el doar pentru ca doar el ma poate iubi atat de mult...nu concep!poate ac intr-o zi am sa pot face asta..dar sunt prea tanara si inca sper ca voi gasi persoana pe care sa o iubesc si sa ma iubeasca in aceeasi masura! ...aceasta e parerea mea;nu spun ca e bine,insa l-as minti pe el si pe mine daca as fi cu el doar pentru ca el ma iubeste si celalalt nu!
Scris în data de: 2006-07-08, 00:27:11nu am crezut ca voi avea ocazia sa mai scriu aici;nu credeam ca va mai face parte din viata mea si ca va ramane doar o amintire.evident ca m-am inselat...ca de fiecare data ,de altfel.cineva se incapataneaza sa-l aduca mereu in calea mea...cineva,ceva...poate chiar eu!
am crezut ca s-a terminat.....ca nu-l voi mai intalni.trecusera 4 luni fara sa ne vedem,fara sa stiu nimic de el! speram sa nu-l mai vad niciodata! dar...intr-o zi a intrat din nou pe mess.am inceput sa vorbim, aveam impresia ca se despartise de prietena lui,dar nu era asa.dupa acea zi,am continuat sa vorbim pe mess,apoi ne-am intalnit la plaja! ii priveam cum se sarutau,cum se alintau si nu puteam face nimic,decat sa indur! la un moment dat nu mai simteam nimic,ma fortam sa il privesc doar ca pe un amic! aproape ca reuseam....pana cand o saruta-in acel moment simteam ca nu mai pot sa respir.am sperat sa nu mai fiu nevoita sa trec prin asa ceva,dar totodata eram constienta ca e mai bine sa-i vad asa,iubindu-se,sa-l pot uita! am continuat sa vorbim pe mess,aproape zi de zi...uneori chiar de 2-3 ori pe zi! acum un an,gaseam tot felul de pretexte sa vorbesc cu el pe mess,incercam sa avem o conversatie normala...sa ne apropiem,dar el ma evita...de cele ami multe ori nici  nu-mi raspundea.am crezut ca asa este el,ca lasa mess-ul deschis si nu sta la calculator,ii gaseam tot felul de scuze.acum realizez ca era lipsa totala de interes.
prietena lui a incercat sa se apropie de mine,m-a invitat in oras de multe ori.la inceput nu am vrut sa ma imprietenesc cu ea...stiam ca-mi va fi foarte greu sa o aud vorbind despre el si mi se parea ciudat si faptul ca insista atat de mult sa ne imprietenim.
de ziua mea i-am invitat si pe ei,caci ii promisesem lui ca fac cinste daca sunt libera. credeam ac va fi tensionata atmosfera caci era si fostul meu prieten...dar n-a fost asa! El a fost o fericire toata seara,ne-a distrat pe toti.nu l-am mai vazut niciodata asa,parca era un copil.
dupa ziua mea au venit de doua ori la mine la munca sa joace biliard. de fiecare data incepeam sa tremur si sa simt un gol imens in stomac.imi venea sa plang.nu vroaim sa fie si acolo...in singurul loc al meu,singurul loc care nu-mi amintea de el! il prindeam privindu-ma pe furis si m-am gandit sa-l testez putin.m-am asezat intr-un loc in care ma putea vedea perfect si am rugat un coleg sa-mi faca masaj! se uita pe sub sprancene;era foarte serios. apoi ca sa vad daca a dat rezultate am mers prin apropierea mesei lui sa vad cum ma priveste sau daca  spune ceva.ea era langa el....asa ca el m-a rugat sa-i aduc o apa minerala.cand am revenit cu apa,ea era la cativa metri de el.m-a intrebat zambind daca la noi se fac si masaje. aproape ca imi venea sa rad,dar m-am multumit doar sa-i zambesc,facandu-l sa inteleaga ca am inteles aluzia.sa fi fost un pic de gelozie?.......
a doua zi am iesit cu prietena lui la un suc.el era la munca....la un moment dat ea l-a sunat sa-l intrebe daca il asteptam pana cand iese de la munca,sau merge el sa o ia de acasa.i-a spus sa-l asteptam.si..mai bine nu-l asteptam.
mi-a povestit cum s-au cunoscut ei.eu eram convinsa ac ea era cea care a vrut sa fie cu el...dar n-a fost asa.el s-a tinut dupa ea,i-a spus ca nu renunta.dar acest lucru s-a intamplat dupa ce eu m-am impacat cu fostul meu prieten.mi-a povestit cum i-a spus prima oara ca o iubeste! imi vena sa o iau al fuga..sa incep sa plang si sa-i spun sa inceteze.apoi a venit si el.....nu-l puteam privi! ma durea de fiecare data cand ii intalneam privirea! inca o data il uram ca a aparut in viata mea! as fi vrut sa plec,dar nu am vrut sa dau de banuit! abia ma abtineam sa nu plang!
Scris în data de: 2006-08-29, 21:32:22s-au intamplat atat de multe lucruri,atat de multe incat nici nu mai pot sa apreciez daca sunt bune sau rele;s-au intamplat doar.am invatat inca o data ca nu trebuie sa spun "niciodata" sau "imposibil".am invatat ca nu trebuie sa incerc sa te uit,ci ca trebuie sa invat sa nu te mai iubesc.sa te iubesc nu am  invatat...s-a intamplat pur si simplu,de parca pentru asta m-as fi nascut. dar am ales sa incerc sa nu mai fie asa...pana cand voi reusi insa...te voi iubi,asa cum esti,fara a-ti pretinde sa ma iubesti,fara a pretinde sa-ti pese.