Veacul bufon

[Lorelei]

Apatic bate-n geamuri luna plină
Mă dezvelesc de lume ca de-o haină
Nici o minune nu-i şi nici o taină
S-acopere demenţa cu lumină.

La colţ de bloc te-mbie trist în grabă
Pierdută o copilă-salomee
În dans lasciv de ultimă femeie
Vândută ca o marfă la tarabă

Din subteran iese un puşti cu-un câine
Rătăcitor cu mintea-nceţoşată
În tânguieli de viaţa lui ratată
Cu mâna-ntinsă-ţi cere-un ban de-o pâine

Veacul bufon rânjeşte-n voaluri scumpe
Aceleaşi măşti la fel de fals se-nclină
Cadână unduind sub luna plină
Şoldul bolnav al omenirii tâmpe.

[Paul]

Prea trainic se faleste cu-a sa Roba,
Indestulata-n veacuri de pacate,
Se cerne existenta-n site renovate,
De bestii ieftine clocind vesnic pe soba...

Si mustul se preschimba-n sange inchegat,
Si Trupul sau cel Sfant e marfa de en-gros...
lui Adrian De vito-i tes strai de imparat,
Iar Terra-si plange soarta zilnic, fara folos...