Motto: “Un zeu care vrea să trăiesc ţi-a ordonat să nu mă iubeşti. Nu rezist la fericire din lipsă de obişnuinţă. în braţele tale nu aş putea decât să mor... de fericire...”
În jumătatea mea de univers
e numai zâmbet
ninge deja cu fulgi incredibil de albi
sau poate cu fluturi.
Mâna a rămas întinsă între două bătăi de inimă
captivă mâinii tale
dincolo de linia orizontului.
În gând sunt cărări nestrăbătute niciodată,
câmpuri nesfârşite de maci,
cerul infernal de albastru şi marea amară...
Şi nicăieri tu. Şi peste tot tu.
Ce vrajă nerostită mi te-a adus în dar şi ce minune?
Mă înfăşor în cuvinte în chip de curcubeu
punte de gând făcând până-n braţele tale
şi îţi zâmbesc de la marginea lumii ca un copil
cu cercei de cireşe la urechi.
Subiect: Cu cercei de cireşe la urechi (Citit de 2199 ori)