"Dincolo de amintiri, tresar si mă gândesc
Sper şi realizez că încă mai trăiesc
Mă învăluie cuvinte, şoapte, amintiri
Toate dor când mă uit în ale lor priviri
Un război de stele în false labirinturi
Imagini vechi le vad doar în frânturi
Se-ascund în mintea mea cu apăsare
Iar eu nu mai pot privi cu nepăsare
Cuvintele m-adorm si nu le simt deloc
Îmi împart fiinţa mea numai pe mijloc
Desprins în poveşti şi aruncat în realitate
Ce ştiu alţii când îmi spun că n-am dreptate?
M-aş aştepta la piatra, blestem şi foc
Cuvântul însuşi să vrea s-o ia din loc.
Să nu mai vad emoţiile răzvrătite din şoptiri
Mereu când am să privesc dincolo de amintiri!"