Te-am salvat de fiecare data cand te prindeam de par si suav iti sopteam la ureche ca te vreau, apoi nu am mai vrut, apoi te-am iubit. Iar acum... iar
acum te salvez de propria-ti singuratate ce ma cuperinde si te cuprinde si
ne cuprinde, dar acum si asa va fi singuratatea noastra dragule, va fi
iubirea pe tunuri sau alte licente poetice pentru care mi-ai spune Indigo...
dar eu copiez doar cuvintele, nu as putea sa copiez sentimentele...
Sentimentele sunt ale mele. Oricat de mult ai vrea sa nu fie, sunt... si ti
le ofer tie...si tu mie...si privirile ni le oferim... si atingerile... si
degetele incet prelungi si admirand in inima celuilalt....
Azi ne-am iubit imbolnavindu-ne de speranta si uimire... Te-am auzit
blestemand cuvintul ura si imbratisandu-ma atat de puternic incat toata
starea mea de apatie s-a dus undeva pe apa sambetei, duminicii si a
celorlate 5 zile... am ajuns la final cand doar ne-am luat de mana si am zis... Nu am zis nimic...
Mi-am potrivit ceasul la 76 de ani o data se avanta cinci secunde inaintea ei, dar apoi revine.
Peste 760 de ani te voi iubi din nou...