nu stiu cat as putea numi "sa fiu impacata" starea pe care as stapani-o,dar...dar intotdeauna exista un dar.as renunta,dupa o lupta,dupa ce m-as convinge ca nu eu sunt "acea iubire",si fericirea lui ar inseamna altcineva...as renunta,dupa razboiaie lungi,lungi.
nu sunt lasa,dar nici egoista.
acum ma pun in aceasta situatie.imi este greu sa o realizez pentru ca stiu...am siguranta iubirii pe care mi-o poarta,si cred ca as innebuni daca mi-as da seama ca nu este asa.
aceasta este una din dementele iubirii...