viata mea....

[amelie]

"alaltaieri" a zambit sfios, dupa ce bause must, impartind cu darnicie struguri;"ieri", infasurat in piei de urs polar, se plimba nepasator, respiratia lui rece viscolind tot ce-i iesea in cale;"astazi", incerca sa epateze invaluit intr-o plasa tesuta din lalele, uitand ca mijise de sub zapada prin albul gingas al ghioceilor, cu putin timp in urma;"maine", ca o minge de foc va pluti alene deasupra pamantului, brazdand cerul cu flacari de aur din care se vor cerne scantei arzatoare...si alaltaieri a fost un poimaine...  [

[amelie]

dintr-o data ma simt nesigura pe acest prezent.Un tumult afectiv imi clocoteste in suflet, ma preseaza ca lava unui vulcan pregatit sa izbucneasca.In astfel de momente imi evoc trecutul, pe care imaginatia l-a imbogatit. Pentru mine constituie unul din pilonii prezentului. Prezenta cuiva din trecut a devitalizat acea amintire. Ea mi se pare o ilustrata veche pe care timpul a inceput sa o decoloreze. A devenit ca o coaja de portocala pe care seri de-a randul am scos-o de sub perna pentru a o mirosi pana cand s-a uscat pierzandu-si parfumul...
M-am surprins dorind acelasi lucru si pentru acea "poveste": sa ramana doar o amintire. Poate acum ar fi posibil pentru ca am aflat cum este si ce vrea, ce-si doreste el de fapt. Atata timp insa , cat in jurul lui a plutit un nimb de mister nu m-am putut descatusa.Am facut bine?...Am facut rau?...poate am gresit ca am ascuns anumite lucruri, dar asa am reusit sa fim noi, cei care simteam asa cum simteam...cei care doream ceea ce doream...fara nici un fel de "lac stralucitor" dat "noii noastre cunostinte"...
 "Cum este el...cel de-acum?Cel pe care ai reusit sa-l cunosti fara stralucirea lacului de deasupra?"
Cand ma gandesc la el imi rasar in minte doua cuvinte,parca nevoind insa sa accepte ca alaturate, n-au nici un sens.Sunt probabil rupte din experiente de viata , vechi, ce ma napadesc : precautie... surogat... surogat... precautie!!!