Ascund o briza printre vanturi, ascund lucirea unui lac in lumina apusului,
Ascult o simfonie de vise, dansez cu o domnisoara de drac, sub un plop,
Proptesc un disc prafuit de pick-up in gramofonul bunicii, oda timpului,
Franturii de suflet, mirajul vanzarii de duh unui dumnezeu absurd... Stop!!
Traiesc ca o salcie grasa, langa un lac pe cale de-a se gasi evaporat,
Plutesc precum puful de salcam, primavara tarziu, prin aerul gravid,
De suspine prea-pline, de nopti nedormite, de scancete... consternat...
Esuez precum cometa pe-orbita lui jupiter, ma-nghite-un sentiment stupid...
Naufragiat pe-un ostrov de neputinta, cu tot cu sfaramata barca, zis...dorinta,
Nuci de cocos in cap mi se sparg, valuri mari si-un soare scarnav,
Mi-e inima un zambet si totusi, instantateu, mi-aduc aminte... neputinta,
Imi dicteaza sa fiu trist, doar, vorba aia este cel mai de capatai narav...
Ma supun, ma inclin, cu respect imi revin in patetismul lamentabil, uzual,
Cu noduri in gat sunt obisnuit, suna jalnic, sufletul albastru isi intra in tura,
Nu-mi sunt simpatic, ba dimpotriva, antipatia-mi clocoteste-n sange, normal,
Un bolnav fara boala, ranit fara sange, impuns fara sulita, cladit pe masura...
Subiect: Antonime... (Citit de 1295 ori)
