O soapta neatenta, a fost poate de-ajuns
Sa cauzeze-un gand, ce nascocea in sine,
Oxitocina parca, dintr-un taram ascuns
Ce-n ireal parea, te cauta pe tine.
Spui ca e-un tont dar, eu il numesc altfel,
Desi n-a fost decat privirea-ti si-un cuvant
De-abia ce ai plecat si gandul meu rebel
Te-a urmarit timid, asiduu, indelung.
Nu mi-ai raspuns atunci, motivul e neclar,
Mai mult, …pentru mine, caci pentru tine,- nu stiu,
Odata, intr-o seara, sub calmul lunii clar
Iertarea-I vrut-o-n schimb, in schimb de … nici nu stiu.
Parfumul unei flori, lasat pe un pantof,
Ce a calcat-o cand, ea-I trimitea in zbor
Poem purtat, pe-aripi de vant ratacitor,
E amintirea ce te-aduce-n alt decor.
Decoru-mi apartine, a ta-I amintirea
Nedumerirea-I ampla si-aceeasi de mult timp,
Te chem, ca sa ma chemi, sa-mi sorbi, sa-mi simti simtirea,
Nu spui nimic, si totusi, spui multe prin nimic.