M-am tot gandit cum as putea incepe sa scriu despre ceva atat de mare.Poate cu un citat celebru!? Nu,de data asta nu.Voi incepe simplu.
Of!timpul...
Sunt momente in care trecerea lui ma doare.Nu de fiecare data realizam cat de mult inseamna faptul ca s-a mai scurs o zi din viata noastra.Astazi mi-am oprit pasul din fuga pe acest drum ireversibil si am privit odata inapoi, odata inainte.
Parca vantul ce racorea gradina astazi mi-a amintit de inceputul de toamna.Asa cum a fost cand paseam pentru prima data catre scoala sau asa cum a fost anul ce a trecut cand in aceeasi gradina pe care o privesc astazi stateam si oftam incet sa nu ma auda nimeni pentru sufletul ce mi-l lasasem fericit langa valurile marii.A trecut si acum trece.
Noi oamenii suntem supusi aceluiasi destin de trecator,de muritor si ne comportam totusi fara sa ne dam seamna ca si cand am fi pentru totdeauna.Clipe netraite,momente uitate,zile pierdute.
Doar o data in viata mi-as dori ca timpul sa stea,sa ma lasa necronometrata.Desi uneori cred ca s-a oprit imi dau seamna apoi ca nu sta-n loc orice ar fi.Vezi asta in bataile inimii tale,sub ochii tai si in adancul lor.
Mie imi place sa traiesc fiecare moment ,sentiment din plin ,fiecare zi cu parfumul ei,fiecare clipa ce n-as vrea-o amintire.Insa in acelasi timp imi pare rau ca e temporar.Este cumva un amestec de exaltare si temperare in acelasi timp ,de zambet cald cu colturi de amaraciune sau de fericire cu zgarieturi de tristete.Numai uneori eu simt asa ,iar alteori nu simt ,dar e in mine.
Atunci cand privesc inainte timpul imi surade.Fals!As crede pe moment ca timpl va trece in favoarea mea ,ca va fi prietenul ce-si va intinde mana sa-mi faca visele si planurile realitate ,sa-mi mangaie iubirea ,sa-mi aduca implinirea pe care intr-adevar mi-o va da si prin trecerea lui necrutatoare mi-o va lua.
Uneori doar vreau sa-mi stea in loc!
Subiect: Timpul meu (Citit de 3282 ori)
