-------------------------------------------------------
poezie scrisă pentru iubita mea, Simina
-------------------------------------------------------
Nimic, asta sunt,
Eu sunt nimic, tu totul pentru mine,
Vise tenebre, goale, lipsite de sclipire
Pe rând s-ar trece sumbre, de nu m-ai iubi.
Eu, doar un muritor care iubeşte,
Ce fericirea-şi soarbe dintru guriţa ta
Praf sunt, vânt, bate-mă departe
Pe braţe du-mă la iubita mea.
Nu vreau averi, nici glorie deşartă
Nimic voi lua cu mine de pe-acest pământ
Te vreau decât pe tine şi umăru-ţi alături
De el să mă lipesc, pe el să plâng, să râd.
Nimic sunt, nimic fără de tine
Şi în afara ta, nimic n-aş putea fi
O veşnicie-ntreagă vreau ca să fiu cu tine
Şi când s-o termina, mereu să-ncepem alta.
Veşnici suntem, dar nu pe astă lume
Zilele noastre merg înapoi pe Pământ.
De viaţa îmi va da să o trăiesc cu tine
Până-mi voi da suflarea, promit să te iubesc.
Nu-i doar o poezie, dar versurile se termină,
Zilele noastre vor trece, dar noi vom fi mereu,
Unde mă termin eu mă continui tu,
Unde te termini tu te voi începe eu.