Raţa mea transparentă cu un ochi verde - aproape poezie

[Lorelei]

Stă cocoţată pe birou şi mă priveşte fix în ochi:
− De când n-ai mai privit un zbor de libelule ?
− Auzi fată, n-am timp de prostii.
Am termene de predat, dosare de pus la punct,
lucruri serioase, ce ştii tu…
Şi ochiul ei verde, sticlos, continuă să mă fixeze,
trecând prin mine,
aşa cum uneori orbii
zâmbesc condescendent
spre cei ce văd şi totuşi nu văd nimic:
− Cândva frunzele îţi erau leagăn şi ţărm neclintit...
− Sună telefonul, mă laşi? Da, domnule director, desigur,
mâine dimineaţă, domnule director...
Şi raţa mea transparentă cu un ochi verde
se uită prin viscerele mele deschise
ca printr-un ochean
amintind de-o poveste rămasă neterminată, ca de un cântec.
− A fost odată o fetiţă cu cozi împletite pe spate...
− Ştii ce, iţi rup ciocul dacă nu încetezi, auzi? Ciocul ţi-l rup!
− Îmi vorbea de cochilii de melci, şi de luna răsfrântă în bălţi
şi de tăceri albastre şi de curcubeie bizare...
Şi mai ales îmi vorbea despre dragoste...

Uneori mă privea atât de intens, atât de verde,
cu ochiul ei rotund de sticlă moartă
încât nu puteam decât să strâng pumnul de ciudă,
aşa cum în copilărie facem planuri de răzbunare
pentru „când ne facem mari”...

Am aruncat-o de mult
de pe birou
cu un gest nervos
şi încă nu pot să înţeleg
cum de nu m-am întrebat niciodată
când a-nceput
raţa mea transparentă cu un ochi verde
să vorbească...

[|ngerMorT]

Vroiam sa-ti dau un plus, pentru ca mi-a placut tare mult "aproape poezia"... dar nu-ti dau pentru ca mi s-a facut mila de rata ta transparenta cu un ochi verde   

Si totusi..

[Semiramis]

nu îmi place. e prea tristă. 

lorelei, cuvinte n-am. le ştii tu cum puţini le ştiu. şi totuşi, povestea e prea tristă.

[Lorelei]

Nu e trista, Semiramida scumpa, e ceea ce ni se intampla din pacate zi de zi, uitam minunile de langa noi... Nu stiu daca avem nevoie de rate transparente cu un ochi verde care sa ne reaminteasca asta, dar mie chiar mi-a reamintit-o o rata transparenta cu un ochi verde, care inca sta bine merci la mine pe birou si despre care stiu precis cand a inceput sa vorbeasca... (asta pentru cele ingrijorate de soarta bietei ratuste). E un martisor pe care l-am primit de la stim_noi_cine care mi-a reamintit de cat de importante pareau acum 4 luni niste rate pe un lac intr-un parc...

[viulian]

Primul gand la cititul poeziei: Super misto zis...

Al doilea gand: As vrea sa replic si eu ceva la fel de inteligent!

Al treilea gand: frustrare, n-am ce!

Consolarea: Maaa, n-ai treaba de facut, visezi la raţe     /sarcasm

[Lorelei]

Multumesc tuturor. Rata asta se pare ca n-a trecut neobservata. Are ea ceva de zis pentru fiecare dintre noi... Si bine face ca o zice. Poate dupa-amiaza iesim cu totii in parc langa rate si langa minunile simple...