Despre blesteme

[Iosif]

Pacatul blestemului in casa

Există un obicei foarte rău la unii părinti de a-si blestema copiii atunci când îi supără. Tot timpul le-am recomandat părintilor ca atunci când copiii nu sunt cuminti, să-i bată, însă niciodatâ să nu-i blesteme. Deoarece blestemul, înjurătura, când sunt făcute de părinte asupra copilului pe care l-a născut, au urmări negative asupra lui. Copilul care a fost blestemat de tatăl sau mama lui si părintii respectivi nu s-au spovedit de acest păcat, deci nu au primit dezlegare de el, foarte usor este atins de blestem. Din această cauză pot veni boli, necazuri, suferinte, esecuri în viată peste copiii respectivi. Blestemele sunt foarte rele în casă, atât când sunt rostite de părinti asupra copiilor, cât si invers, de copii asupra părintilor. Multi copii nu se căsătoresc sau celor care se căsătoresc nu le merge bine în căsnicie din cauza blestemelor părintilor. Remediul cel mai eficient împotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii facută atât de părinti, cât si de copii; după aceea un rol foarte important îl are citirea rugăciunii celei mari de dezlegare asupra întregii familii. Adică să meargă împreună, părintii cu copiii, la preot pentru a le citi acea rugăciune de dezlegare. Foarte grav este când părintii mor fară să le fi citit în viată rugăciunea respectivă. Acele înjurături si blesteme asupra copiilor lor, dacă nu sunt dezlegate de către preot, când sunt în viată părintii, pot produce foarte mari necazuri asupra copiilor. Dincolo de mormânt nu mai poate face nimeni acea dezlegare. Să ne ferim a rosti orice cuvânt rău asupra copiilor nostri pentru a nu se repercuta asupra lor si a nu le produce mari necazuri în viată. De asemenea, copiii niciodată să nu-si blesteme sau să-si înjure părintii care i-au născut. Nu mai vorbesc de acei copii care ajung chiar să-si lovească părintii, pe cei care i-au născut. Spun Sfintii Părinti că acelui copil care si-a lovit părintele, mâna respectivă nu-i mai putrezeste. Este ceva înfricosător! Pentru orice cuvânt iesit din gura noastră vom da răspuns în ziua Judecătii, înaintea lui Dumnezeu.

Sursa: Credo

[Iosif]

Tinand cont de cele de mai sus, desi nu prea cred in asa ceva, presupunand ca este adevarat, eu ca fiu al unui parinte care m-a injurat si blestemat in toate felurile cred ca de sute de ori, ce pot face sa scap de acele blesteme? Nimic. Pentru ca mai sus zice ca trebuie sa se spovedeasca si el. El nu merge la biserica nici macar de sarbatorile mari, cum ar fi Pastele care ne cam bate la usa. Pe langa asta sunt extrem de convins ca nu s-ar spovedii niciodata, cu atat mai putin nu ar zice totul. Lui i se pare ca ce face si ce zice e normal. Rolul lui pe acest pamant este sa injure, sa blesteme si sa caute scandal peste tot.
Trist. Eu unul nu il pot numii parinte! Chiar ma supar foarte tare cand zice mama "taica-tu a zis..." Eu nu am tata. Asa un om nu este tata. Il reneg cu toata finta mea si ii multumesc lui Dumnezeu ca nici eu, nici fratii mei nu semanam cu el.
Sunt convins ca multi din voi cred ca nu este bine sa porti ura fata de parintele care ti-a dat viata (in afara de asta nu a facut nimic. Nu mi-a cumparat nici macar o bomboana vre-odata). Si eu cred ca este rau ce simt, dar NU POT sa nu simt asta. Spuneti-mi va rog, cum sa pot iubii un parinte care zice "Sa dea D-zeu sa  te ia la armata si sa te aduca acasa intr-o valiza"? Eu nu pot! Asta este doar una din numeroasele vorbe bune de care am avut parte. Sunt multe intamplari pe care mintea mea a incercat sa le refuleze, imi mai aduc aminte de cate ceva cand aud pe bunica cu mama povestind.
E trist. Chiar nu stiu ce as putea face. O sa ziceti sa nu ma iau de el. Credeti-ma ca nu ii dau nici macar buna ziua, eu nu ma iau de el, il ignor in totalitate, dar se ia el de mine din orice motiv.
Deocamdata stau la ai mei, asta este marea problema. Solutia pe care o vad eu, unica de fapt, este plecarea mea de aici. Cred ca doar atunci am sa-mi gasesc linistea.
Astept si parerea voastra legat de acest subiect.

[sunshine]

Dragul meu, eu te inteleg, si sotul meu se poarta la fel cu baietii mei, nici nu pot sa reproduc cele zise de el.Insa , eu ii invat sa ierte, caci e tatal lor, si D-zeu spune sa ne respectam si sa ne cinstim parintii. Cred ca atat poti face si tu, sa-l respecti , astfel te respecti pe tine. Si iarta, nu-ti cere nimeni sa uiti, dar iarta caci asa te vei simti usurat si curat. Si sa inveti din greselile lui.D-zeu are grija de toti , El va judeca cat a gresit fiecare in viata asta.
  Acum , te rog sa-mi spui ce intelegi prin blestem? Eu stiu ca atunci cand spui" te blestem sa..." este intr-adevar un blestem nu si o injuratura in care nu-I  hulim numele.Poate gresesc , insa eu marturisesc tot ce gresesc .Si am sa-ti dau un exemplu. Baiatul meu cel mare a mers anul trecut cu d-na de religie si colegii lui la spovedit. A fost tare suparat si mi-a spus ca nu mai merge niciodata la alt preot caci nu s-a simtit curat ca atunci cand merge la duhovnicul lui. M-am simtit atat de mandra de el cum nu-ti poti inchipui. El, la 11 ani se simtea pacatos pt ca s-a certat cu mine si nu a fost intrebat de preot ce are pe suflet.
  Asta trebuie sa faci si tu, sa mergi la spovedanie si sa spui tot ( ca la doctor cum spune Evanghelia) . Fara rusine.Chiar daca ni se pare ca nu totdeauna ni se da dreptate, e bine sa ne usuram sufletul, pentru linistea noastra( cu toate ca eu , de data asta, sunt ffffff nelinistita si am multe indoieli).
  Curaj, rabdare si intelegere dragul meu, asta iti doresc.

[Angelstone]

       Delicate problema cu parintii, Joey, dar sunt de acord cu Sunrise, trebuie sa inveti sa ierti ca sa te respecti pe tine insuti, si sa nu ai probleme cu constiinta ta. in ziua de azi nu prea mai exista parinti modeli, sau cei care incearca sa ajunga la acest stadiu o fac ca un fel de experiment, nu pt ca ar vrea asta pt copilul lor, De asemenea, nici noi copii nu suntem mai curati ca ei>Timpurile sau cam schimbat,si mereu va exista acea divergentza dintre generatii. Ai mei, de exemplu, saraci incearca sa se acomodeze cu felul meu de a fi, desi le este foarte greau sa inteleaga unele lucruri, iar eu cum la capitolul explicatii stau cam prost, iti dai seama uneori ce comunicare exista..In orice caz, tatal tau nu are nici o justificare in tratamentul lui fata de fii lui.Il tratezi cu ignorantza e bine asta, dar te doare cand se ia de tine din orice motiv, pe ai mei ii doare cand ma comport indifirent si rece cu ei..Indiferenta doare pt cei care tin la noi...Nu pot sa iti spun ce sfat ti-as da, pot sa spun ca eu, intr-o situatie ca a ta, mai ales cu firea mea, m-as comporta cu acel respect fata de acest tata, respect in care ii arat ca eu stiu sa ma comport pe cand tu, poti sa folosesti cate ironii subtile vrei tu, doar ca sa se faca sa se simta prost, sau sa ii deschizi mintea, daca o are, ca astfel gresesti. Dar in momentul cand se ia de viatza mea, pai scuza-ma domne..asa nu mai merge..nu te luat de viata lui dar esti in dreptul tau sa iti aperii personalitatea ta si opiniile tale.Acum am terminat subiectul parinti, sau cam dura..poate...

  Sa trec si la blesteme..Sunt de acord si aici cu Sunrise, injuratura nu este blestem. De fapt nu cred in puterea blestemelor pt ca nu cred nici in puterea purificatoare a bisericii,ca sa zic ca nici in ea..Se spune ca spovada te scapa de piatra din suflet si iti lasa sufletul curat si linistit..oare?Preotii la spovada, prin puterea lui Dzeu acest intermediar intre noi si Dezu pe pamant, spre a ne ierta de pacate...Mai, interesanta slujba...adica fac nu stiu cati ani de facultate pt a invatza cuvantul lui Dzeu ca sa il duc mai departe, si normal invatzaturile de rigoare, spre a ma face preot cu imputernicirea nu stiu cui, si gata Dzeu si-a dat si acordul de slujitor al lui... Ma intreb cati preoti in zia de azi, sun tintradevar preoti si nu figureaza doar o fatza bisericeasca, vata de presupusi lor credincios, pt care isi mai ia si bani, ca deh..si biserica trebuie sa traiasc, chiar si in umiliatza lor locuitza saracaciaosa?!?! De ce un preot care se face ca imi asculta el spovedania, pt ca e platit pt asta, si dupa spune niste rugaciuni de nici nu le poti patrunde cu viteza vorbei, si gata te-ai spovedit..iti dai seama cati oameni spovedeste un preot intr-o zi, crezi ca el chiar isi aduce aminte si se roaga pt fiecare caz in parte? sau ne baga pe noi toti la gramada si rostesti cuvintele din catastif, si gata Dzeu ne-a iertat...Iesim de la spovada mai liberi mai curati, de ce? pt ca ne-am descarcat constiinta, aici apare fenomenul de autosugestie. Nu ne intereseaza exact ce fac preotul, dar se spune ca daca ma duc la el ma spovedesc si gata am scapat, asa ca urmez ritualul de scapar..Sa fim seriosi..Daca intr-adevar tii sa te spovedesti si iti pare rau intradevar de pacatele tale, de ce nu poti sa porti u dialog liber si deschis cu Dumnezeu, care de fapt e un dialog deschis cu a noastra constiinta, ca pe ea trebuie sa o impacam, de fapt..Ce nevoie mai este de celebrele cuvinte din marea carte rostite de preot, cum fiecare ar trebui sa aici propriul lor mod de a se ruga la o divinitate, si nu cum este scrisa ca la carte, asa ar trebui sa se foloseasca si pt spovedanie. Poate va intrebati care este atunci rostul biserici..dar..sunt si eu curioasa in acest aspect....M-am cam lungit, imi cer scuze..
   Joey nu sunt de acord nici cu hulirea parintilo, nici cu batjocura lor, suntem totusi oamnei civilizati si cred ca se poate purta o discutie ca atare, intre parinti si copii, daca nu ai cu cine discuta, nu trebuie neaparat sa recurgem la astfel de masuri...Multa bafta cu ai tai! 

[Aledronix]

Doresc sa clarific unele probleme in materie de blesteme si dezlegari:
1.Blestemele sunt doar atat de puternice pe cat este de hotarat cel care il spune si cat de mult isi doreste acesta ca respectivul lucru sa se intample.Totul este pornit de un proces puternic de vointa.
2.Blestemul are efect asupra unei persoane in egala masura cu cat crede si pune la inima cuvintele celui care blestema.Necredinta in cel care blestema,indiferenta fata de acest blestem sau mai ales convingerea ca nu poate fi afectat pune bete in roate la indeplinirea blestemului.Blestemele sunt un joc de vointa atata timp cat persoana care blestema nu doreste cu adevarat si nu crede in cuvintele sale blestemul nu se va infaptui.Apoi se ia in calcul rezistenta persoanei blestemate:credinta puternica in D-zeu,lipsa credintei in blesteme sau convingerea ca suntem imuni sunt aparatoare bune impotriva blestemelor.
3.Pentru ca un blestem(care isi face efectul) sa fie inlaturat exista mai multe variante:
a)dupa cum sa spus deja,spovedania(care trebuie facuta cu sinceritate si cainta pentru a avea efect)
b)o rugaciune a celui blestemat sau a celui care blestema spre eliberarea suferindului(in caz ca este facuta rugaciunea de catre blestemat,credinta sa in eliberare trebuie sa o depaseasca pe cea a blestematorului(daca acesta nu doreste sa il elibereze))

Invocarea lui D-zeu,a lui Isus sau a Sfantului Duh pentru a fi eliberati este cea mai buna metoda de eliberare de sub un blestem.

Nu sunt versat in blesteme,dar daca cineva doreste sa vorbeasca despre astrologie,sau meditatie,si alte teme in legatura cu spiritualitatea,ocultul, poate sa ma contacteze!

Injuraturile adresate noua de catre alte persoane nu ne afecteaza nici ele decat in masura in care le permitem noi(dar astea nu scad decat respectul de sine).
Eleanor Roosevelt spunea "Nimeni nu ne poate face sa ne simtim prost fara voia noastra"
asa ca nu va lasati afectati de vorbele altora,cei care va zambesc in fata va barfesc uneori pe la spate asa ca nu merita sa ii luati in seama(astea sunt cuvintele mele adresate tuturor tinerilor care cred ca gasca conteaza si celorcare cred ca sa fi la moda e o parte importanta a vietii(Renuntati si fiti voi insiva!)).

[Iosif]

"Sa nu ai nimic in comun cu oamenii in afara faptului de a fi OM!"

Intr-o zi vine la Buddha un om oarecare. Si acest om incepe sa-l insulte foarte dur pe Buddha timp de 10 minute. Dar Buddha nu se supara deloc, nu zice nimic, nu schiteaza nici un gest - este ca o statuie, desi omul acela il insulta ca pe ultimul suflet de pe planeta, ca pe un nimic.

Intr-un final, dupa ce se potoleste omul, Buddha ii spune acestuia: "Permite-mi sa-ti pun o intrebare. Daca un om iti ofera tie un cadou, si tu ai ales sa nu il accepti, atunci cui ii apartine acel cadou?"

Omul statu un pic pe ganduri si, intr-un final, raspunse: "Atunci acel cadou ii apartine celui care l-a dat, evident!"

Iar Buddha zise: "Corect. Deci, daca eu nu ti-am acceptat vorbele tale, atunci ale cui sunt?"

Eu refuz sa primesc acele cuvinte! Orice ar insemna ele! Am deschis acest subiect ca fapt divers, eram doar curios de parerea voastra. Cat despre respect, asa sunt eu, nu pot respecta pe cineva cine nu numai ca nu ma respecta dar imi face si rau. Daca nu vrei/poti sa faci bine macar sa nu faci rau!

[Maria]

  ???Blesteme? Uf! din nefericire am intalnit multe persoane care blesteama.Mai mult decat atat am intalnit parinti care-si blesteama copii sau copii care-si blesteama parintii. Este nu neaparat un pacat ci o lipsa de respect indiferent de diferenta de varsta, caractere,temperamente.Indiferent cine suntem,unde suntem,cum suntem, avem dreptul la viata,libertate fizica si de opinii.
   Dureros,cu mult mai dureros,vreau sa va spun este cand afurisesc preotii cei la care noi ne ducem sa ne varsam amarul. Dar eu optimista si zambitoare cum sunt spun asa; blestemul ocoleste satul si-si alege vinovatul.   Nu va lasati urmariti sau vinovati de blesteme. Cere-ti sprijinul in voi sau in Dumnezeu(pentru cei care cred)

[Camellia]

Situatia mea seamana pe undeva cu a ta,Joey!la mine este totusi o diferenta;fiind fata ,tatal meu nu m-a injurat(blestemat) niciodata in fata insa stiu sigur ca mi-a dorit de nenumarate ori raul si chiar a incercat sa`mi faca rau.Am aflat chiar ca..o anume femeie care e in legatura cu el mi-a platit pe la biserici acatiste de boala,mie,mamei si surorii mele.
Tin sa mentionez ca si eu locuiesc cu el,insa nu ne vorbim,nu ne privim,ne evitam total.Totusi ,din ce am citit mai sus s-ar putea ca gandurile sale rele asupra mea sa aiba mai mare efect decat cuvintele grele care mi le-ar putea zice..si cu acatistele..cum e?Legat de ele imi amintesc doar ca o perioada buna din copilaria mea am fost f bolnava dar peste tot unde mergeam la control medical nu mi se gasea nimic..si apoi mama a aflat ca cineva platise la biserica sa fiu eu bolnava..sau ceva de genu.Si pana la urma boala mi s-a vindecat tot cu biserica,tot platind acatiste de vindecare la manastiri.Nu stiu cat de clara am fost..insa daca exista nelamuriri,ma intrebati:)

[mRanderson]

draga camelia, eu nu prea inteleg cum biserica poate face rau cuiva...eu stiam ca acatistele is de "bine"...crezi ca sunt preoti care se roaga in biserica pt raul altora? apoi chiar daca ar fi asa, crezi ca D-zeu ar asculta astfel de cereri? El este dragoste......Raul vine din alta parte

Pt joey...inteleg cum este sa ai o relatie proasta cu parintii...eu am avut o relatie f proasta cu ei..mai ales in liceu...ma intelegeam f rau ca tata..aproape ca il uram....aveam certuri cu el aproape zilnic..mergeam la mine in camera si il injuram in toate felurile(in gand)...si vreau sa-ti zic ca daca iti pastrezi atitudinea de indiferenta situatia nu se va rezolva..din contra...eu ajunsem la capat..si atunci am cerut ajutorul Lui, I-am zis lui D-zeu sa-mi dea dragoste pt parinti si sa-i iubesc asa cum sunt. Situatia nu s-0a schimbat peste noapte dar...usor usor s-a schimbat..am inceput sa petrec timp cu tata, am inceput sa-i spun ca-l iubesc(iubesc si iarta-ma nu erau cuvinte in vocabularul meu)..acum tata este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei....

te incurajez....cum spunea si Lili ...iarta-l pt toate ce ti-a facut....nu uita ca fiecare greseste....fa pasi spre impacare..D-zeu sunt sigur ca te va calauzi...numai daca tu vrei sa te lasi calauzit...roaga-te cand iti este greu..cu cuvintele tale...asa cum ai vb cu un prieten...D-zeu sa te calauzeasca...Eu o sa ma rog pt tine 

[Camellia]

mRanderson si eu stiam ca biserica este de bine ,insa din ce am auzit eu discutandu-se in familia mea,doar asa s-a explicat starea mea de sanatate din perioada respectiva.Cum ziceam si mai sus,ma simteam extrem de rau,aveam zile cand nu ma puteam ridica din pat,sau nu ma puteau trezi ai mei,venea medicul si ma vedea in situatia respectiva si nu putea oferi nici o explicatie.Asta din ce am inteles eu pt ca e clar ca nu pot sa-i intreb pe parintii mei de perioada respectiva din moment ce nu`si vorbesc,iar cu mine comunica extrem de putin.Toate bune

[Dedeiu]

Dumnezeu a supravegheat(din motivele lui), dar o mai face si acum asa cum vrem noi sa credem? Asa cum noi CREDEM ca este personalitatea lui? Nu poti crede in ceva fara sa personalizezi, ceea ce este gresit. Biserica crestina si dumnezeu se diferentiaza prin interpretari. De aceea una este doctrina crestina si alta este credinta. Blestemul reprezinta o hipnoza, ideea de a crede ca chiar ti se intampla ceea ce cealalt iti spune. Spun asta din experienta, am fost blestemat de multe ori. Ce am patit? Pai nimic.

[katya1886]

      In ce ma priveste, nu spun ca nu exista blesteme, dar atata timp cat puterea credintei mele e mai mare decat credinta cu care acel cineva care imi doreste raul rostind acele cuvinte, nu are cum sa-mi dauneze. Odata ce nu cred ca imi poate afecta viata si ca Dumnezeu a desemnat pe cineva care sa ma protejeze, atunci n-are decat sa blesteme pana i se usuca gura. Si poate ca raul pe care mi l-a dorit o sa se intoarca impotriva lui, pentru ca totul se plateste.
     Imi provoaca mila acele persoane care sunt capabile de asa ceva, le compatimesc. De ce? Ma gandesc ca trebuie sa fi existat  ceva ingrozitor care sa ii fi transformat in niste oameni atat de rai si inconstienti. Si daca asa au fost dintotdeauna, acelasi sentiment nutresc fata de ei. Ei nu pot vedea cat de frumoasa e viata si odata ce sunt capabili de asa ceva nu stiu ce e iubirea. Eu mai degraba m-as ruga pentru ei, sa ii ajute doamne - doamne sa deschida ochii, si in loc sa se preocupe de vietile altora, sa aiba grija de a lor si sa gaseasca macar un dram de fericire si liniste. 

[Luli]

Joey,este trist ce spui,nu esti singurul in aceasta situatie.Pe mine maica-mea ma tot blestema.Si mai trist este ca nu ai un colt al tau,un spatiu numai al tau pe care sa-l numesti acasa.
Eu cind eram in aceasta situatie,mi-am canalizat energia nu ca sa sufar ca nu sint dorita,ci sa am casa.Oportunitatile vor apare.La D-zeu totul este posibil,trebuie doar sa crezi.
Eu pe parcursul anilor am invatat ca ruda cu mine este oricine ma iubeste,nu doar o ruda de singe.Am invatat ca nu pot trai decit viata mea si nu pe a altuia,astfel prima datorie este fata de mine.Am invatat ca pot sa iert si sa iubesc de departe niste parinti care nu ma vor,si sa nu am nici o legatura cu ei.
Am invatat ca nimeni nu e obligat sa ma iubeasca doar ca s-a pomenit cu mine-n viata.Astfel pretuiesc enorm iubirea cind mi se adreseaza si ma consider cel mai norocos om ptr stiu cum era altadata.
Bafta pe drumul tau inainte!