Regatul umbrelor - II-

[Lady Allia]

lumea se învârte nebună...asemeni unui carusel.
am încercat odată să o opresc în idealul meu - gândind că pot.
acum mâ învârt şi eu cu ea.
pare că stau pe bancheta din spate a vieţii.
fac cu mâna amintirilor înşirate de-a lungul ei
asemeni unor copaci despuiaţi - bătrâni şi plini de umbre -
amintirile stau. nici nu mă privesc, nici nu mă văd
doar eu le depăşesc grăbită asemeni unui gând.
în goana nebună alerg pe lângă mine
şi-mi fac cu mâna - parcă aş fi un străin.
o fetiţă pare să mă vadă totuşi. timpul e înceţoşat.,
dar o văd - îmi flutură un buchet de liliac zâmbind
ridic mâna stângă şi miros. amintirea are totuşi mireasmă
- de copilărie.
ridic mâna dreaptă şi plâng. bunica şi bunicul
mă mai ţin de mână.
strângerea lor părinteacă încă mă caută din trecut.
mă caută mereu.
sunt singurele amintiri care aleargă alături de mine.
cândva am învăţat să zbor. cândva cineva m-a ajutat să mă prăbuşesc
 - mi-a tăiat aripile.
acum încă reînvăţ să umblu - un pas, doi paşi... -
primii paşi au fost mai grei
eram învăţată cu zborul - îmi simţeam încă aripile.
umblă! - se aude o voce. nu ştiu nici acum
dacă e amintire sau o amintire din viitor.
umblă! - altfel ai să devii şi tu o amintire
în timp ce timpul va alerga pe lângă tine.
dar nu sunt deja? îmi pare că sunt deja o amintire
indiferent cum mă privesc.
însă am să umblu. pun piciorul jos - urlu!
talpa sufletului - Dumnezeule!!!! - ţip -
parcă nu e nimeni acasă în Cer.
deşi aud paşi.
mai bine o să îmi îndes genunchii sufletului
adânc în viaţă - a câta oară? - ce mai e însă umilinţa
când nu ţi-a mai rămas nimic din tine
care să te reamintească?
m-ai îmbrăcat în doliu viaţă şi m-ai aşezat lângă morminte
în timp ce anii mei învăţau să înmugurească.
am stat cuminte. încă îmi mai veghez morţii din mine
şi sufletul.
călătoria s-a terminat. caruselul s-a oprit pentru un moment.
schimb din nou bancheta - trec în faţă -
e soare - zâmbesc.