pentru ce existam noi oamenii pe pamant ??

[unconventional]

m-ar interesa sa sthiu care e motivul anume al existentei noastre pe pamant ? a te naste  a creste a gasi peroana potivita  a intemeia o familie si atat ... nimik mai mult asta e totul ??

[Iosif]

Care e scopul tau in viata? Acela e motivul pentru care esti pe lumea asta. De ce toata lumea priveste moartea ca pe un sfarsit?

[Goddess]

Cred ca la batranete,cand privesti in urma si vezi si esti multumit de ce ai realizat pana in acel moment,de abia atunci iti dai seama care a fost rostul tau in viata.
Daca faci ce iti place, daca simti ca traiesti cu adevarat, atunci viata o sa ti se para un rai si nu ai m cauta rostul sau.

[ela]

si eu mi-am pus intrebarea asta,si nu am ajuns la nici o concluzie...ne nastem pt a murii...traim o viata comuna:cand suntem copii toti mergem zilnic la scoala,dupa ce crestem mergem la servici,apoi muncim pt a supravietui...si pana la urma tot singuri murim,la fel cum ne-am nascut.dar sa nu uitam de credinta:trebuie sa ne mantuim!asta ma face sa cred ca nu suntem degeaba pe pamant.

[viulian]

Exista o faimoasa parabola budista. Buddha obisnuia sa o repete mereu:

Un barbat era urmarit de dusmanii sai. Acestia se apropiau din ce in ce mai mult; el chiar le auzea zgomotele copitelor cailor. Deja se si vedea mort! Si drumul pe care alerga ducea exact spre o prapastie foarte adanca. Pur si simplu nu avea ce sa faca. Daca se arunca in gol, cu siguranta murea; daca se intorcea, il prindeau dusmanii lui si il omorau. Singura alternativa era sa incerce sa coboare incet in abis - dar cand priveste in jos, vede ca in abis il asteptau doi tigri fiorosi.

Neavand ce sa mai faca, barbatul se agata de ramura unui copac, sperand ca poate astfel nu va fi vazut de dusmanii sai cand vor ajunge la marginea prapastiei. Problema era ca acea creanga atarna exact deasupra abisului. Era o dimineata foarte racoroasa si palmele deja incepusera sa ii inghete. Imediat a realizat ca nu va mai putea sa ramana agatat mai mult de cateva minute. Si-a dat seama ca moartea ii era mi apropiata ca oricand.

Si, dupa cateva clipe, vede doi soricei, unul alb si unul negru, care incepusera sa roada ramura de care el statea agatat. Acesti doi soricei reprezinta ziua si noaptea - timpul care macina in permanent radacina vietii. Barbatul era disperat: soriceii rodeau de zor la baza ramurii, iar in prapastie cei doi tigri il priveau pofticiosi.

Deodata, barbatul vede deasupra lui un stup de albine salbatice. In timp ce el se gandea ce ar mai putea sa faca, vede cum o picatura de miere este gata sa cada din stup. Barbatul uita complet de dusmani, de tigri, de soricei - pentru o clipa uita de toate - si mintea ii era atenta doar la acea pricatura de miere: isi deschide gura si mierea ii ajunge pe limba... era atat de dulce.

Asta e situatia in care traiesc toti oamenii stupizi. Cat de dulce este mierea! Dar cat de mult poate dura acest gust ? In curand moartea te va inconjura din toate directiile. Insa asa traiesc toti oamenii - doar pentru placeri momentane, pentru sex, mancare, bani, prestigiu, putere... doar pentru cateva picaturi de miere.

....

Observa-te in permanenta. Ce faci in fiecare zi ? Pana acum ce ai realizat? Cum iti este viata? Ai facut intr-adevar ceva real, ori ai trait in vise? Ai incercat sa te apropii de etern? Sau ai fost prea preocupat cu efemerul? Te-ai gandit macar vreodata la adevarul final ? Or te-ai complacut zilnic in aceleasi obiceiuri? Dimineata te trezesti si alergi la piata sau la serviciu, apoi seara te arunci in pat si adormi... acelasi cerc care se invarte la infinit. Si acelasi lucru se va intampla milioane de vieti. Cand crezi ca te vei plictisi ? Cand vei incepe sa fii mai atent la viata ta ?