O zi placuta, afara pana in 30 de grade si vantul adia usor. O zi fara serviciu, o zi fara responsabilitati, o zi fara machete si clienti stresanti. O zi simpla, din toate punctele de vedere. Ne plimbam pe Lipscani, pe "blanile" alea care acum se cheama alei, ingnorand ca tot drumul este in renovare...Ne uitam pierduti, la consignatiile si anticariatele vechi, roase de vreme si timp...Paseam incet tinandu-ne de mana, intorcand din cand in cad capul spre celalalt pentru a ne privi in ochi...Cuvintele erau de prisos, ne intelegeam din priviri, din ganduri..Dupa ceva vreme de mers se uita in ochii mei si spune:
- Mi-e cald si sete!
- Stiu eu ceva aproape...si e placut, hai!
Am grabit putin pasul...si eram deja acolo...Un loc magic, inima Bucurestiului vechi d'altadata...Un loc unde mereu esti primit cu zambetul pe buze, un loc in care esti respectat si ti se arata acest lucru. Caru' cu Bere, care si-a deschis terasa, acoperita de umbrelute verzi. Nu lasau razele soarelui sa te atinga deloc. Ne-am asezat sub o umbrela, intr-un coltisor. Rapid un chelner a sarit sa ne serveasca. Nu apuc sa o intreb...ce doreste, ca-mi ia cuvintele....
- O cafea si o limonada cu multa gheata, dar sa fie cu 2 paie!
- Imediat doamna (graise chelnerul, parca si el mirat de cuvintele ei)
Raman placut surprins...dar cu putin curaj spun:
- Mi-ai citit gandurile!
- Sper ca ma lasi sa gust din limonada ta si sper sa fie mai dulce...nu asa amara cum iti place tie! (spuse ea zambind)
Zambesc...Dupa care tacem ca doi copii, uimiti de sclipirea care o purtam in ochi...de fiecare data cand ne vedem...