Melancolia

[Lorelei]

Melancolia, cuvant de origine greceasca, melankholia, "tristete", ne insoteste uneori ca o umbra, ca o prezenţa absenta. Ne pandeste uneori sa ne inhate, iar cand ii cadem prada e greu sa scapam. Si totusi melancolia are farmecul ei, iti da o deschidere catre lume si catre frumusete, "suferinta tu, dureros de dulce"... Farmecul ei e dulce-amarui ca ciresele amare vara furate in san.

Melancolia este uneori o forma de cunoastere, iti da o luciditate pe care rar o ai altfel, este momentul propice, poate, autoanalizei detasate, dureroase uneori, insa destul de sincere, zic eu, daca ai puterea sa te uiti adanc in tine, indiferent ca iti place sau nu ce vezi acolo.

Melancolia e forma inalta a jindului dupa absolut. E "setea fluturelui de noapte dupa stea". Dorul dupa ceea ce ai putea avea sau trai insa niciodata nu reusesti sa ai sau sa traiesti. totusi intrezaresti acolo, profund, adanc, toata frumusetea absolutului, indiferent de forma pe care o imbraca.

Este melancolia luciditate asumata? Este jind dupa absolut? dupa perfectiune? Este dor dupa ceea ce ai pierdut? Sau dupa ceea ce nu poti avea?

[inda]

Este melancolia luciditate asumata? Este jind dupa absolut? dupa perfectiune? Este dor dupa ceea ce ai pierdut? Sau dupa ceea ce nu poti avea?

   Melancolia... poate ca e un amestec; dor de ceva ce nici nu ai avut cu adevarat, de ceva doar imaginat ce iti inchipui ca ar putea fi absolutul. Un fel de amalgam intre amintirea a ceva netrait pe de-a-ntregul si visul pe care tocmai il visezi despre cum ar fi putut sau ar fi trebuit sa fie. Poate ca e nevoia ascunsa de ceva, mai mult decat de ceea ce ai pierdut. Nevoia de ceva ce ai pierdut e mai mult durere decat melancolie.
   Melancolia, da, e dulce-amara si are culoarea cerului de inceput de septembrie, dureros de albastru si adanc, dar care-ti da o senzatie de impacare cu tine. Melancolia nu te face sa nazuiesti, te face sa accepti si sa-ti doresti in tacere, fara sa lupti pentru a obtine acel ceva.
   Nu stiu daca luciditate asumata, poate, dar oricum nu fatis, melancolia mi se pare ceva... personal, greu de impartit, simti doar pentru tine, cand renunti la toate mastile pe care ti le-ai zugravit pe chip pentru ceilalti...
   Absolutul... cati ne dorim absolutul? cati dintre noi au puterea de a-l dori cu adevarat? pentru asta trebuie sa te implici total, pana la dezintegrare. In cazul acesta riscul asumat este pe masura telului pe care dorim sa-l atingem!

[Just]

Melancolia este dorul pentru cele neimplinite ,pentru cele netraite.
Este gandul pe care-l asculti in tacere si-ti vorbeste despre o dorinta ce s-a nascut sa fie amintire,este arderea a care-i flacara nu o vezi ,nu o simti dar din care ramane scrumul cenusiu,cald.

Melancolia o asociez cu toamna ,cu frunzele ce cad asemenea gandurilor de care te bucuri ca apar si apoi le lasi resemnata sa treaca in amintire fara vreo miscare de impotrivire ,in urma carora ramane gustul dulce pentru ca au fost ,amarui pentru ca au fost doar ca sa moara.

Blaga spunea ca "Melancolia nici prea grea,nici prea usoara a unui suflet care suie si coboara" se ganseste in spiritualitatea neamului romanesc.

Este melancolia luciditate asumata?
Cred ca da.Melancolic esti intr-un moment de sinceritate cu tine insuti.E ca si cand ai renunta la toate hainele ce le ai pe tine si te-ai privi gol in oglinda (oglinda sufletului).Este luciditate asumata pentru ca priveste dorintele tale,iluzile ce apartin sufletului tau ,regretele pe care insa nu esti dispus sa tii le recunosti in orice moment,poate doar atunci cand esti sub semnul melancoliei.

[Escu]

Sinceritate in primul rand. Cu tine insuti, ceea ce oricum se intampla foarte rar. In melancolie, traim si alte sentimente cum ar fi: dezamagirea, tristetea, ura, inclusiv dragostea. E un amestec de ganduri, de sentimente si o multitudine de cuvinte care nu isi gasesc locul in propozitii sau fraze. Parca ceva din tine ar vrea sa zbiere, dar esti mult prea tacut iar cuvintele nu vor sa iasa.
O muzica lenta in surdina, poate o bere sau un pahar de whisky....si relaxare totala. Melancolia trece, cum trec toate caci in viata totul este trecator. Inclusiv sentimentele. Nu se uita, doar se pun de o parte.