chemare

[guardiangel]

nu am sa vin
decăt atunci cand glasul tău
mă va chema
ca tânguirea unei corzi de violină
ce suspină
de dorul mut al unui răsărit
neâmplinit

nu am să vin
decât atunci când trupul meu
va exploda în muguri
de dorinţă
luând fiinţă
ca un stigmat
arsura primului sărut
încă nenăscut

şi-atunci... te voi iubi
cu apusuri de soare
prăvălite
peste oceanul sufletului tău
în cascade de lavă
fierbinte
fără cuvinte

cu inocenţa stropilor de rouă
ce dimineaţa mea
ţi-i scutură pe pleoape
vrând să-ţi adape
cerul necuprins
în care
chipul meu
răsare

cu adierea de zefir
presărându-mi frunzele
peste trupul tău
săruturi virgine
şi şoapte... şi suspine...
chemare...

[sarrazinul]

nu ai sa vi
 

nu ai sa vi
decat atunci cind glasul meu
te va chema
si-atunci...in ziua aceea
destine se vor impleti
si asteptarile-or cadea fara simtire!!

nu ai sa vi
decit atunci cand trupul tau,
un strigat va scapa
de dorul mingaierii ca de foc
ce va trezi intreaga ta fiinta.

si-atunci te voi iubi
cum n-am stiut nicicand ca pot
si am sa vreau si eu sa fiu iubit
pina v-om trece-n infinit !