Cand speram ca cotidianul m-a absorbit, ca problemele sunt prea multe pentru a mai avea timp si de altceva, cand imi impodobeam mecanic bradul, iar colindele lui Hrusca nu imi mai incalzeau sufletul, Mos Craciun a aruncat un bulgare de sentimente in fereastra mea.
Am privit uimita cum se transforma in stelute pe geamul inghetat si nu ma induram nici sa le sterg dar nici sa le las a intra la caldura, doar le priveam.
Apoi, incet, incet m-a cuprins spiritul craciunului, am simtit un val de nostalgie, bunatate, am ascultat si am perceput altfel glasul colindatorilor sau poate doar am ascultat, pentru prima oara in aceasta iarna, mi-am permis sa ascult, nu doar sa aud.
In lumina difuza a lumanarilor, a zecilor de beculete, precum niste licurici zburdalnici am permis sortii sa se joace cu mine, am lasat complexul si am ales simplitatea.
Am fost uimita sa constat ca asa mi-a fost bine, ca doar dandu-i vacanta ratiunii am incetat sa exist si am inceput sa traiesc.
Eu, Alia, am decretat ca, se poate trai frumos, ajutata de spiridusii mosului sau poate doar de soarta.
Probabil ca viata este de partea celor curajosi, sau probabil ca uneori este bine doar sa-i dam si ratiunii o mica vacanta de Craciun.
Da, a fost cel mai minunat Craciun, au fost cele mai frumoase sarbatori si....mi-am demonstrat ca pot.