As vrea sa scriu dar cuvintele imi scapa,se-ascund printre secundele ce-apasa asteptarea si trec neobservate in universul pur.As vrea sa descriu iubirea,sa spun ce e minunea,dar orele sunt moarte si ceasul muzei nu mai bate.
As vrea sa cer iertarea,iertarea de pacate,caci ma apasa multe si totul mi-e in ceata.Am fost candva un om ce astepta iubirea,am fost o fiinta vie,un glas ce se aude.Acum sunt o naluca,o alba amintire...am fost lovit de lacrimi,de lacrimi si de soarta, de un destin ce soarbe esenta mea din viata.
Nu stiu sa scriu iubirea pe-o coala de hartie,caci am lasat sa moara al mintii strop de cuget,si am lasat iubirea acolo jos..in mine...ca sa-mi conduca viata spre-altar sau nemurire.
Un gol se-arunca-n minte,in trup sin in Infern, e ultima dorinta a unui "rau" ce moare, e ultima zvacnire a urii ce ma lasa, si totul se sfraseste in sange alb si rece.
Iubire-vorbe goale rostite de-un nebun, dar totul e in suflet, in inima si-n gand...si nu-ti mai spun iubire, nu iti mai jur credinta, ca doar cuvinte-s toate golite de dorinta..ci am sa las o soapta sa-ti spuna la ureche un simplu magic murmur cu-o vraja ce nu piere...si eu o sa m-ascund in al tacerii pact si am sa las un suflet si-o inima sa-ti cante..