Deja intr-o relatie

[Ivonne]

Povestea noastra a inceput cu mult timp in urma,ne cunosteam de cand eram copii .Mereu am impartasit ceva special. Conversatiile noastre se intindeau pe lungi ceasuri de timp,si momentele impreuna se lasam mereu asteptapte. Nu ne mai vazusem de cativa ani si eu doar ce iesisem dintr-o relatie destul de dificila. Momentul reintalniriii noastre a fost special putin zis,am ramas impreuna. Iar dupa 6 luni ,timp in care eram tot timpul impreuna...am aflat ca el este deja implicat intr-o alta relatie,de 3 ani ...Am intrerupt orice legatura,dar nu a durat mult timp ...
Asta se intampla acum un an. Ideea este ca nu pot sa inteleg de ce mai continui,el este mereu langa mine,mereu acolo . Iubita lui este din alt oras,se vad foarte rar. Important este ca sunt constienta de faptul ca nu va iesi nimic bun din asta,ca nu are cum sa duca undeva si ca totul va reprezenta la sfarsit doar o pierdere de timp ...
Nu pot sa inteleg de ce nu ma lasa sa plec,de ce se implica atat de mult. Si de ce face tot posibilul sa fie bine,de ce? ce rost are? Ce reprezint eu in toata insiruirea asta? Probabil judecat de afara are cu totul alta forma...dar intre noi lucrurile stau chiar ..derutant ! El se comporta ca si cum am fi intr`o relatie,doar noi. Iar iubita lui nu este niciodata prezenta,nu vorbesc cu lunile,se intalnesc foarte rar. Si el se scuza ca continua cu ea doar datorita parintilor,care o adora. Lucru ce nu se poate spune si de mine...
Mi se pare atat de stupid...tot. Intreaga situatie,si chiar si eu....nu am fost educata sa traiesc asa...
Cum poate fi justificata toata situatia? Am vreo scuza?

[Lorelei]

Draga Ivonne,

ai scuza pe care o avem cu totii cand iubim: dorinta fierbinte de a fi fericiti si neputinta de a fi astfel fara a rani pe cineva in drum. Inclusiv pe noi insine.

Am citit si povestea despre personajul care ai devenit... probabil este aceeasi poveste. Cu diferenta ca tu ai imaginat o poveste de pe picior de egalitate: si ea si el avand o viata de cuplu in afara relatiei interzise. Din ce ai scris, imi pare ca realitatea nu e asa. De fapt doar el are o relatie in afara relatiei voastre. Scuza cu parintii care o iubesc pe cealalta e doar o scuza, dupa parerea mea. Probabil va vrea pe amandoua. Si, cata vreme poate sa va aiba (ceea ce tu ii permiti), de ce ar alege sa aiba doar una? [In paranteza: iti recomand un film care seamana cu povestea ta intr-un anume sens. Poate iti mai clarifica gandurile: Something Borrowed.]

Sigur, e frumos, aproape inaltator sa ai o relatie minunata, sa te daruiesti cu totul, dincolo de norme morale, dincolo de idealurile insusite din educatie etc. Totusi... atunci de ce cand tragi linie nu esti fericita? Asta e intrebarea pe care ar trebui sa ti-o pui. Apoi sa tragi linie, sa privesti adanc in tine si sa te intrebi ce vrei. Il vrei pe el sau e doar proiectia unei iubiri absolute dupa care jinduiesti? Dupa ce ai un raspuns la intrebarea asta vei avea si un raspuns legat de directia in care sa apuci. Deocamdata esti intr-un punct de rascruce. Doar de tine depinde incotro alegi sa-ti indrepti pasii.

Iti doresc intelepciune si determinare. In rest, sunt sigura, te vei descurca!

[Ivonne]

Multumesc pentru raspuns. Nici nu sti cata dreptate ai. Sunt total constienta de ceea ce incerci sa-mi spui , si iti multumesc inca o data ptr sfatul tau,neconditionat ...
Da...egalitatea nu ne caracterizeaza deloc. Si nici corectitudinea...nu ma simt fericita umbrindu-i fericirea altuia. E groaznic sentimentul ca niciodata nu ma pot bucura de ceva alaturi de el,pe deplin. Tot timpul intervine sentimentul asta sufocant,de vinovatie...
Ea nefiind din acelas oras cu noi (stau impreuna la facultate) nu s-au mai vazut de cateva luni bune ,vorbesc destul de rar,si sincer...nu vreau sa stiu ce este `n sufletul ei. Dar din cine stie ce motiv,sunt momente cand refuz complet sa gandesc....Ptr ca asa as vedea cat ar fi de dureros ptr ea sa afle,si cum lucrurile astea se intorc la un moment dat. Sunt constienta ca ceea ce fac nu e corect. Si ca el in situatia asta este cel mai privilegiat. Este cel mai fericit om de pe pamant (pe alocuri) prin simplul fapt,ca prin noi doua,primeste tot ce isi doreste. Ea,femeia supusa si umila,care ii face toate poftele,curatenie ,mancare si orice,neconditionat,si eu ,femeia alaturi de care se simte bine in orice moment...
Rau este faptul ca ...avand`n vedere ca ea nu este din oras,noi ne-am si afisat,si majoritatea prietenilor mei,il stiu ca fiind iubitul meu,si atat....
Lucru care nu ma poate face decat sa ma simt mai murdara de atat.
Imi doresc sa gasesc puterea sa-i pun capat,ptr ca sunt constienta ca din asa ceva nu poate iesi nimic bun . Eu nu i-am cerut niciodata sa o lase...era pe punctul la un moment dat,ptr ca sunt constienta ca el nu va fi niciodata monogam. Si n-as vrea sa ma aflu vreodata`n situatia ei...
Desi uneori nu stiu care dintre noi sta mai prost..

[Lorelei]

Ce se va intampla cand reincepe facultatea? Te-ai intrebat? Va petrece alaturi de ea infinit mai mult timp. Si atunci tu pe unde vei mai fi?

Nu te amagi ca ea ii ofera doar reteta gospodinei perfecte: ii gateste, ii face curatenie etc. Iar pe tine si doar pe tine te vede ca femeie, iti apreciaza inteligenta, farmecul, sensibilitatea. Cu siguranta ii ofera si ea multe dintre astea si apreciaza si la ea asemenea calitati. Iti spun sa nu te amagesti pentru ca e reteta sigura la prelungirea situatiei. Te simti cumva deasupra, tu ii oferi ceva mai inalt si mai de pret, si atunci toate astea iti hranesc orgoliul suficient de mult incat sa continui situatia de acum.

Spui ca nu i-ai cerut niciodata sa se desparta de cealalta: poate e momentul sa o faci acum. In sensul de a-l pune sa aleaga. Ori tu, ori ea. Daca o alege pe ea, ai raspunsul! Si oricum voiai puterea sa pleci. Ti-o va da el.

Iar daca vrei doar sa ai puterea sa pleci, atunci nu-i cere nimic, pur si simplu pune punct. Si asta nu ca sa fie corect fata de cealalta, nici fata de el, ci ca sa fie corect fata de tine. Sa poti trai cu mai mult decat jumatati de masura si vinovatii...

[Ivonne]

Ieri am fost la pescuit cu el,doar noi doi . Si imi venea in minte discutia noastra,aproape obsedant(ca un efect de banda rulanta blocata) pe scurt, am fost total absenta. Nu intelegea ce se petrece cu mine )...
Nu as vrea sa mai continui cu el , sub nici-o forma.  Eu sunt cea care trebuie sa aleaga. Mai ales ca atunci cand va reincepe facultatea,vom fi toti 3 in acelas oras. Fapt ce deja ...intelegi tu . Stiu ce am de facut,stiu ce este corect sa fac. Dar ma apuca nervii cand vad ca nu sunt in stare sa-i pun punct o data. Ma face sa ma simt slaba si nu pot sa inteleg asta ptr ca niciodata nu m-am oprit in luarea unei decizii pana acum  . Ma intoarce din drum ,lucru care nu ma poate decat sa ma simt rusinata de mine,de neputinta mea. Si oarecum speriata,ca are puterea asta. Nu vreau sa fiu ca o frunza`n vant,ce se lasa dusa in toate directiile fara sa stie macar incotro` o ia....
Nu stiu....nu inteleg de ce e atat de complicat,cand lucrurile trebuiau sa fie atat de simple. Nu trebuia sa accept asta de la bun inceput. Are iubita si asta e tot ce trebuia sa stiu....Lucru care ma face sa ma simt vinovata`n continuare...si slaba !
p.s. Am descarcat filmul  recomandat de tine,si o sa ma uit astazi la el . Am sa-ti spun dupa ce-l vad ce parere mi-a lasat,chiar sunt curioasa sa-l vad.O zi buna !

[alexia]

Uffff, mă doare sufletul! Lorelei a spus cam tot ce se putea spune. Am o întrebare pentru tine (sau de la tine pentru el) : dacă era invers? Dacă erai tu într-o altă relaţie? E atât de greu să fii tranşantă şi acest fapt îţi dă impresia că eşti, să zic aşa, mai dură, mai puţin sensibilă, dar e cea mai simplă soluţie. Fie pui întrebări, fie îţi dai singură răspunsuri. Nu te amăgi! Dacă vă vrea pe amândouă ... deja te-a împărţit.

[Ivonne]

Puneam intrebari,raspunsuri singura nu prea mi le-am dat. Mda...asta simt si eu ,ca "partitia" deja a fost facuta. M-am gandit cum ar fi fost sa fiu in locul ei  .Fapt ce ma face sa-mi fie teama pentru o viitoare relatie,stiu ca nu am procedat corect,si da de cele mai multe ori roata se intoarce...
Dar as fi devastata sa aflu asa ceva...imi pare rau pentru ca asa cum spune si el "ea nu are nici o vina!" . Cat de ipocrit. Dar adevarat,ea chiar nu are nici o vina. Orice ar face,nimeni nu merita o asemenea tratatie. Iar vina mea este ca am acceptat si ca accept in continuare...