Cand Selena se arata si-si iveste fata,
C- o lumina minunata daruieste viata.
Coliere lungi de stele se-ncheie la gatu-i ,
Ca siraguri de margele , chipul luminandu-i.
Ochii-i sunt margaritare ce sclipesc in noapte,
Buza ei palida, mare ,prinde-a-ngana soapte.
Pleoapa-i alba se deschide dintr-un feeric somn,
Cu mii de gene aride merge spre-al ei domn.
Iar frumosul Soare bratul si-l indreapta,
Cu dorinte-amare el inca-o asteapta.
Luna rece stie si ea iubi,insa la lumina zilei nu poate trai.
Asa ca Selena accepta a ei soarta , in galbenul soare inima e moarta.
Numai la apus o poate zari, dar dorul adus nicicand nu va pieri
Si iubirea lor vesnic prin ei va trai.
( celui care m-a implinit si pentru care reprezint universul)