Destul de aproape de Campulung, venind pe soseaua ce trece prin fata Primariei si aproape de iesirea din oras, exista o intersectie mititica, semaforizata. Se vireaza la stanga (ca si cum ai cobora podul ridicat peste Raul Targului) si dupa vreo 20-30 de minute de mers, se poate sui pe un drum abrupt, plin de pietre, catre Manastirea Ciocanu.
Cu Dacia m-am putut catara foarte greu (a trebuit sa dau jos persoanele ca sa trec de o zona cu bolovani mari, unde masina nu mai avea forta sa suie si patina si se zgaltaia nasol), insa pana la urma am razbit.
Aflata intr-o zona greu accesibila, pe un teren alunecos (un lut rosu), manastirea este foarte mica. Construita prin secolul XVI, eforturile de intretinere sunt mari, deoarece acest lut este foarte instabil, si langa manastire se poate vedea chiar si o crapatura de vreo 30-40 cm latime unde pamantul s-a rupt, si se vede lutul. Oamenii doreau sa-si ridice niste chilii acolo, dar pana sa se apuce de constructie, zona aleasa de ei s-a surpat - si se vad materialele cum stau.
O biserica umila as putea sa-i spun, mica, eclipsata de una noua ridicata alaturi, unde, inainte de venirea iernii, femeile credincioase vin si fac un stoc imens de hrana, incat preotii sa reziste peste iarna grea. Dotati cu ceva masini Aro cu care vara isi fac aprovizionarea, probabil ca se bucura totusi de evolutia tehnologiei, deoarece pe vremuri aprovizionarea se facea cu ... magari. Au ramas insa urmele acestei 'vechi' timpuri, pe langa biserica am putut vedea niste oi
cuminti si curioase.
Am ajuns in perioada in care parintele (unul din ei) facea de mancare. M-a uimit cat de rudimentar se poate trai acolo, cele mai evoluate 'echipamente' fiind niste tevi de pexal care alimentau, din izvor, o chiuveta din aceea de fonta, cu robineti vechi. Mancarea se facea pe vatra (soba de lemne cu plita), iar in sala meselor se auzea un radio distant fixat pe un post crestin, camera avand cateva tablouri / print-uri cu tematica religioasa. Biserica este crapata din cauza alunecarilor de teren, iar cea noua este neterminata inca (doar Altarul este gata).
Impresionant, cam la cateva sute de metri de suis, printr-o zona de padure deasa unde sunt insa vizibile defrisarile pe marginea drumului, se poate ajunge la Rapa Soimilor. O viziune aparte, probabil in urma unui cutremur / sau ploi virulente, jumatate din deal s-a surpat, dand la iveala un hau de vreo 40 de m ai peretilor de lut rosu aflat acolo. In timp, se pare ca vegetatia isi pune din nou amprenta, aparand ici colo smocuri de iarba sau mici copacei, in timp riscand sa acopere rapa. Marginea pare stabila, dar nu recomand celor cu inima slaba. Chiar sub picioare , pe margine, haul este aproape vertical, si privind in vale, te uimeste cum de la noi in tara exista asa ceva. Toata lumea a ramas cu gura cascata, privind la versantii cu cute ciudate, spalate de ploi.
Cateva poze, marturii ale salbaticiei naturii:
Panorama cu Biserica vazuta de sus. In coltuil din dreapta al pozei, se poate vedea ca o poteca acea crapatura in pamant (lut rosu).
Un colt pictat, din biserica.
Valea Rapei Soimilor.
In partea de jos a pozei, prapastia era aproape verticala (dar panorama nu ajuta decat putin in a evidentia cat de abrupta este)
Peretele estic al rapei.
Peretele vestic.
Subiect: Manastirea Ciocanu - Rapa Soimilor (Citit de 10875 ori)